ADN stravechi, prelevat de la victime ale ciumei bubonice ingropate in cimitire de pe vechiul Drum al Matasii din Asia Centrala, a ajutat la elucidarea unui vechi mister, identificând o zona din nordul Kârgâzstanului drept punct de origine a Mortii Negre, care a ucis zeci de milioane de oameni la jumatatea secolului al XIV-lea, informeaza Reuters.
Cercetatorii au anuntat recent ca au prelevat urme de ADN de la bacteria ciumei Yersinia pestis din dintii a trei femei care au murit in 1338-1339 si au fost ingropate intr-o comunitate crestina medievala nestoriana din Valea Chu, lânga lacul Issyk-Kul, la poalele muntilor Tian-San. Cele mai vechi decese documentate in alte zone din timpul acelei pandemii au fost datate in 1346.
Reconstructia genomului agentului patogen a aratat ca aceasta tulpina a dat nastere atât celei care a provocat Moartea Neagra (care a facut ravagii in Europa, Asia, Orientul Mijlociu si Africa de Nord), cât si majoritatii tulpinilor de ciuma existente in prezent, arata Agerpres. „Descoperirea noastra, conform careia Moartea Neagra si-a avut originea in Asia Centrala in anii 1330 pune capat dezbaterilor existente de secole”, citeaza Agerpres declaratia istoricului Philip Slavin de la Universitatea Stirling din Scotia, coautor al studiului publicat in jurnalul stiintific Nature.
Drumul Matasii a fost o ruta terestra frecventata de caravanele care transportau o multitudine de marfuri dus-intors din China prin orase somptuoase din Asia Centrala pâna in diverse zone, inclusiv in capitala bizantina Constantinopol si Persia. Este posibil ca aceasta sa fi servit totodata drept mijloc de raspândire a Mortii Negre in cazul in care agentul patogen a ajuns in aceste caravane.
„Au existat o serie de ipoteze diferite care au sugerat ca pandemia este posibil sa fi aparut in Asia de Est, cu precadere in China, in Asia Centrala, in India, sau chiar aproape de locul in care au fost documentate primele focare in 1346 in regiunile Marii Negre si Marii Caspice”, a spus conducatoarea studiului, arheogeneticiana Maria Spyrou de la Universitatea Tübingen din Germania. „Stim ca un factor determinant pentru raspândirea ciumei in Europa la inceputul Mortii Negre a fost probabil comertul. Este rezonabil sa presupunem ca procese similare au determinat raspândirea bolii din Asia Centrala la Marea Neagra intre 1338 si 1346”, a adaugat Spyrou.
Originile pandemice sunt intens contestate, dupa cum demonstreaza dezbaterea asupra aparitiei actualei pandemii de COVID-19.
Moartea Neagra a fost cea mai mortala pandemie din istorie. Aceasta ar fi ucis 50% pâna la 60% din populatie in regiuni din vestul Europei si 50% din populatie in Orientul Mijlociu; in total, aproximativ 50-60 de milioane de morti, a spus Slavin. Un „numar imposibil de cuantificat” de oameni au murit si in Caucaz, Iran si Asia Centrala, a adaugat cercetatorul.
„In epoca medievala vedem deja mobilitatea ridicata si raspândirea rapida a unui agent patogen uman„, a spus arheogeneticianul Johannes Krause, coautor al studiului si director al Institutului Max Planck pentru Stiinta Istoriei Umane din Germania. „Nu ar trebui sa subestimam potentialul agentilor patogeni de a se raspândi in lume din locuri destul de indepartate, probabil ca urmare a unui eveniment zoonotic„, a adaugat el. Zoonozele sunt boli infectioasa care ajung sa se transmita de la animal la om.
Cercetatorii au analizat dinti, o sursa bogata de ADN, de la sapte persoane ingropate in cimitirele comunitatilor numite Burana si Kara-Djigach, si au identificat ADN de ciuma in ramasitele a trei indivizi din Kara-Djigach.
Cimitirele, excavate in secolul al XIX-lea, au inclus pietre funerare, cu inscriptii in limba siriaca, care atribuie mortile „molimei”. Obiecte precum perle, monede si vesminte provenite din locuri indepartate sugereaza ca orasele erau implicate in activitati de comert international, oferind probabil servicii pentru caravanele aflate in trecere.
Ciuma bubonica, netratabila la acea vreme, dar vindecabila in prezent cu ajutorul antibioticelor, provoca inflamarea ganglionilor limfatici cu sânge si puroi si raspândirea infectiei in sânge si plamâni.
In Europa, boala s-a transmis in principal prin muscaturi de purici purtati de sobolani infectati. Pandemia a avut la origini rozatoare salbatice, cel mai probabil marmote, a spus Slavin. Este posibil ca rozatoarele care au calatorit in caravane sa fi contribuit la raspândirea bolii, insa alte mecanisme de transmitere ar fi putut include puricii si paduchii purtati de oameni. „Am descoperit ca cele mai apropiate rude in viata ale acelei tulpini Y. pestis care a condus la Moartea Neagra sunt in continuare prezente la marmote din acea regiune„, a precizat Krause.