Ottawa a autorizat, in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, instalarea unui laborator militar ultrasecret pe insula Grosse-Ile de pe fluviul St-Laurent (provincia Quebec), scopul fiind producerea de cantitati uriase de antrax (carbune bacterian) si efectuarea de cercetari referitoare la ciuma b ovina (tifos).
Proiectul N si laboratorul militar amplasat pe Grosse-Ile
Impreuna cu SUA si Marea Britanie, Canada urma sa fabrice jumatate de milion de bombe biologice, pentru a fi folosite impotriva nazistilor, a dezvaluit documentarul intitulat Proiectul N, realizat de Yves Bertrand si prezentat recent de RDI. Desi laboratorul a intimpinat o serie de probleme, in special datorita echipamentului invechit, in perioada 1943-1944 s-a reusit producerea a 439 litri de antrax, respectiv 70 miliarde de doze -cantitate care ar fi putut ucide de 30 de ori mai multi oameni decit traiau in acea epoca pe intreaga planeta.
Prin productiile realizate in intervalul amintit, Canada a devenit primul producator in masa de antrax pentru bombe biologice. In perioada respectiva, armatele occidentale pregateau un razboi bacteriologic impotriva Germaniei hitleriste, iar Proiectul N, care prevedea producerea de antrax pentru bombe biologice, era unul din cele trei mari secrete ale Aliatilor, alaturi de cercetarile pentru realizarea bombei atomice si cele pentru decriptarea mesajelor naziste.
Grosse-Ile, de la salutul de Bun venit! adresat imigrantilor la productia de arme biologice
Supranumita si ”Insula cocorilor” si situata chiar in mijlocul fluviului St-Laurent, insula unde a fost amplasat laboratorul ultrasecret a fost folosita timp de peste un secol ca principala poarta de intrare si loc de carantina pentru imigrantii in provincia Quebec.
In arhivele nationale ale Canadei inca se gasesc peste 33.000 de dosare ale celor care, intre 1832-1937, dupa urarea „Bun venit in Canada!”, au fost gazduiti pe Grosse-Ile in timpul carantinei obligatorii.
Dupa 1939, insula a trecut sub control militar, iar din 1943 a devenit baza derularii ultrasecretului Proiect N. Daca productia de antrax a fost oprita in august 1944, experientele si cercetarile militare legate de carbunele bacterian si tifos au fost sistate abia in 1956, astazi Grosse-Ile fiind un loc istoric natural aflat sub jurisdictia Parcs Canada.
Productia de antrax, aruncata in apa?
Desi filmul documentar a relevat o serie de informatii tinute pina recent sub tacerea impusa de clasificarea Strict secret, mai sint multe aspecte care ar trebui lamurite public de Guvernul federal. Unul se refera la ceea ce s-a intimplat cu productia de antrax dupa sistarea operatiilor de fabricare, in august 1944.
In lipsa vreunui document, singura informatie in acest sens citata de documentar a fost furnizata de unul din fostii cercetatori canadieni care a lucrat la Proiectul N: cei 439 litri de antrax au fost amestecati cu un solvant, pusi in butoaie si… aruncati pe fundul fluviului St-Laurent.
Conform informatiilor, sporii de antrax pot rezista in conditii extreme aproape un secol. Totusi, mentioneaza RDI, insula Grosse-Ile a fost decontaminata in anul 1991.
CRISTINA SOFRONIE
