Românii integrati mai demult in comunitatea de la Montreal isi amintesc de el din spectacolele trupei Cortina, fiind unul dintre membri marcanti ai acesteia. Altii il stiu din Consiliul parohial al bisericii Sf. Nicolae, pastorita pe atunci de parintele dr. Cezar Vasiliu. Vechii cititori ai ZigZag Român-Canadian si-l amintesc de la rubrica „Pierdut bun simt. Il declar nul”, pe care o sustinea in ziarul nostru, extrem de critic la adresa clasei politice din România. Iar prietenii si-l amintesc ca partenerul de discutii cu care, nu de putine ori, dimineata te prindea intr-un duel al dezbaterilor in special politice, asezonate – cum altfel? – cu replici-fluviu din Caragiale.
Dar majoritatea românilor din Canada, din România sau de oriunde de pe glob isi aduc aminte de cel care l-a „imbrânzit” pe Ion Iliescu in timpul vizitei din septembrie 2004 la Montreal, la inaugurarea Pietei României si dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu. De fapt, a tentativei lui Iliescu de a bifa inaugurarea, intrucât despre „primirea” pe care i-au asigurat-o atunci românii din comunitate, lui si alaiului prezidential, au vuit deopotriva mass-media din România si Canada, preluate generos de agentiile internationale de presa.
„De ce inaugurezi, mai animalule?”
Fostii mei colegi de la Evenimentul Zilei imi povesteau ca la fiecare corespondenta pe care am trimis-o atunci aveau emotii „sa nu cada site-ul ziarului”, atât de mult interes, accesari si comentarii au inregistrat in timp record articolele despre cum a fost intâmpinat Iliescu de români veniti chiar si din Toronto pentru a-i face vizita de neuitat. Caci multi dintre ei au decis sa emigreze in Canada dupa teroarea mineriadei din 13-15 iunie 1990… Site-ul Evenimentului Zilei nu a cazut atunci, dar când s-a trecut pe o platforma noua multe dintre articole s-au pierdut – acesta fiind un motiv in plus pentru a aminti mai multe amanunte despre „imbrânzirea lui Ilici la Montreal”.
De la huiduieli la celebra pancarta scrisa cu caractere chirilice, „M_ _e Iliescu”, parea ca „arsenalul” protestatarilor nu mai avea nimic care sa-l crizeze si mai mult pe vremelnicul locatar de la Cotroceni.
Insa, „la un colt”, il mai astepta o surpriza. Alb-galbuie, moale si foarte putitoare, asa cum Cristi Pavaluca mi-a povestit apoi ca a tinut mortis sa fie brânza pe care a vrut sa i-o trânteasca lui Iliescu pe fata si in cap. Zile intregi a cautat cel mai mirositor sortiment si, fericit ca l-a gasit , in ziua inaugurarii si-a ales o pozitie strategica din care sa-l tinteasca pe Iliescu. A fost luat insa prin surprindere când acesta nu si-a mai tinut discursul si s-a grabit sa paraseasca Piata României, scos din minti de pancarta cu litere chirilice si de huiduielile intensificate pâna la vacarm. Asa ca, atunci când garzile de la GRC il evacuau pe Iliescu din dispozitiv si el s-a oprit câteva secunde pentru a vorbi cu o femeie, Cristian s-a gândit ca niciodata nu va mai avea o astfel de sansa.
I-a strigat lui Iliescu: „De ce inaugurezi, mai animalule?” si s-a avântat cu pachetul de brânza spre el, dar l-a atins doar pe umar, intrucât cineva s-a interpus intre ei. In secunda urmatoare, Cristian a fost imobilizat de un agent GRC in pozitia „briceag” si cu mâna la spate, iar Iliescu l-a intrebat cine este si de ce a facut acel gest. „M-ai silit acum 14 ani sa plec din tara si sa-mi parasesc parintii, iar acum vii sa inaugurezi statui la Montreal?”, i-a replicat Cristi. Iar Iliescu, inainte de a parasi piata tot mai agitata, i-a raspuns: „Esti exact asa cum ai spus”.
Nici Razvan Theodorescu, pe atunci ministrul Culturii, nu si-a putut termina discursul, huiduit si el la fel de puternic.
Dupa ce s-au vazut departe de manifestanti, Iliescu si Theodorescu au reactionat: primul a incercat sa minimalizeze incidentul, ba chiar l-a impins spre mantinela negarii, iar cel de-al doilea, din pozitia de ditamai ministru al Culturii, i-a calificat drept „cretini”, „retardati”, „lumpeni” si „mincatori de sarmale” pe protestatarii din diaspora canadiana. Atunci, in acel septembrie 2004, Iliescu si Theodorescu au aratat ca erau inca doua personaje ramase captive in epoca in care minerii erau chemati la Bucuresti pentru a-i reprima pe „golanii” din Piata Universitatii…
Ca urmare a reactiei celor doi, i-am cerut lui Cristian Pavaluca CV-ul si l-am publicat in Evenimentul Zilei. Il reiau aici, asa cum l-a scris chiar el, pentru ca cei care nu l-au cunoscut pe Cristi sa isi poata contura portretul lui.
„Autobiografie de cretin retardat”
Subsemnatul Cristian Horia Pavaluca, handicapat din nasterea care a avut loc (prematur, desigur) la 1 martie 1955, iresponsabil fiind, declar pe proprie raspundere urmatoarele:
In 1979 am absolvit Institutul Politehnic de handicapati mintali din Bucuresti, Facultatea de mecanica cretina, Sectia de masini hidraulice si pneumatice retardate. In cadrul intrecerii socialiste de retardati mecanici, am absolvit facultatea al doilea pe tara, cu media 9,63.
Intre 1986-1990 am functionat ca asistent universitar cretin la Catedra de Rezistenta materialelor oligofrene din cadrul Institutului mentionat mai sus.
In 1990, complexat fiind de genialul rezultat al alegerilor din mai si, mai ales, de stralucitoarea vizita a minerilor in capitala, am horarât sa ma refugiez intr-o tara mai potrivita slabelor mele facultati mintale: Germania. Am zabovit acolo 3 ani, din care in ultimul am lucrat ca inginer la firma Chemische Werke Brockhues AG din Walluf (linga Wiesbaden).
Neputându-ma incadra in azilul de alienati mintali Bundes Republik Deutschalnd, am parasit si Germania si am emigrat in Canada, unde am gasit o lume mai tembela si mai cretina, pe potriva facultatilor mele mintale.
Aici, prin ample stradanii, am reusit in 1997 sa intru in Ordinul Inginerilor din Quebec, institutie care, se stie, regrupeaza pe toti nebunii furiosi din domeniul tehnic.
Ca realizari profesionale cretinoide mai deosebite in Canada mentionez:
- Constructia, in calitate de inginer iresponsabil de proiect, a fabricii de pigmenti anorganici (si analfabeti, desigur) pentru industria materialelor de constructii, numita Axel J, Société en Commandite din Bromont, Québec.
- Câteva contributii idioate la constructia unor masini digitale de tiparit, motiv pentru care, ca sa scape de mine, firma Elcorsy Technology Inc. m-a trimis sa le instalez când in Germania la Düsseldorf, la Tirgul international Drupa 2000, când in Belgia, cind in Japonia la Tokyo, in 2001 si 2002, dupa cum se nimerea.
- Proiectarea in cadrul companiei de alienati mintali Concert Fabrication Ltée din Thurso, Quebec, a unei linii de fabricatie pentru hârtie superabsorbanta pentru produse igienice, linie care ulterior, in colaborare cu firma Niro din Danemaca, a fost instalata intr-o localitate din fosta Germanie de Est.
Pentru ducerea la indeplinire a celor de mai sus, in urma unor intense cursuri in diverse scoli ajutatoare, am reusit, in afara de româna, sa devin fluent in vorbire (bilbiita) si scriere (tremurata, ilizibila) in trei limbi straine: franceza, engleza si germana.
In afara activitatilor profesionale am un hobby specific autistilor cretinoizi: teatrul. Sunt conducatorul unei adunaturi de tembeli, amatori de teatru din Montreal, numita trupa Cortina, care pâna acum a realizat spectacolele: „Gaitele” de Al. Kiritescu, „Visul unei nopti de iarna” de Tudor Musatescu si „Mofturi de altadata”, o incursiune in lumea personajelor lui I. L. Caragiale.
Ca idiot ereditar am fost ales in Consiliul Parohial al uneia din bisericile din Montreal, unde, de vreo doi ani, indeplinesc functia de secretar.
Cristian Horia Pavaluca,
Cretin retardat, aruncator de bârinza
In 2007, Cristian a acceptat o noua provocare: sa lucreze la Comisia Europeana, in urma examenului promovat. A devenit repede apreciat si indragit de colegi, a infiintat si acolo „Atelierul român de teatru «L’avant scene»”. A lucrat la Luxemburg pâna la pensionare si ii placea sa calatoreasca.
A plecat acum câteva zile, sub culorile lui septembrie… Drum bun, Cristi!
CRISTINA SOFRONIE
- RAZVAN DUPLEAC
– Membru ICCRC/CRCIC – Immigration Consultants of Canada Regulatory Council/Conseil de Reglementation des Consultants en Immigration du Canada
– Consultant in emigratie recunoscut de Ministere de l’Immigration du Quebec
– Telefon: (1) 438 496-4054
(pentru cei care suna din afara Canadei: 001-438-496-4054)
E-mail: RDimmigrationCanada@yahoo.ca
