.
Din acest an, elevii de la un liceu din Brampton (Ontario) nu vor mai citi la orele de literatura engleza despre cei doi indragostiti tragici din Verona sau despre un grup de baieti izolati pe o insula pustie din Oceanul Pacific. In schimbul lecturilor din Shakespeare si „Imparatul mustelor”, liceenii de la Jean Augustine Secondary School vor fi incurajati sa citeasca carti despre „personaje care seamana mai mult cu ei”. Prin aceasta politica, Consiliul educational din Ontario incearca sa promoveze diversitatea literara ce reflecta multiculturalismul elevilor din provincie.
Fara Shakespeare, dar cu Jhumpa Lahiri
Elevii liceului Jean Augustine, aflat la nord de Toronto, nu vor mai studia citeva dintre operele literaturii clasice, dupa ce Peel District School Board a trimis o instiintare conducerilor liceelor si departamentelor de engleza, incurajindu-le sa reflecte diversitatea culturala a comunitatilor de elevi. In schimb, in locul volumelor clasice ale literaturii engleze, liceeni „vor citi despre personaje literare care seamana mai mult cu ei”.
Specialistii in domeniul educatiei sustin ca este „o miscare curajoasa”, in special pentru cei care cred in valoarea educationala a unor lucrari de referinta din literatura engleza, precum „Romeo si Julieta”, „Sa ucizi o pasare cintatoare” si „Imparatul mustelor”. In prezent, un numar din ce in ce mai mare de oficiali din domeniul educatiei din Peel si din alte districte fac presiuni pentru introducerea unor scriitori moderni si contemporani, care sa reflecte diversitatea elevilor. Liceenii din Ontario trebuie sa urmeze un curs de engleza in fiecare an de studiu. „Avem de-a face probabil cu o minoritate care inca mai considera ca exista un canon literar pe care trebuie sa il respectam. Cred ca asta se datoreaza modului in care am fost mereu invatati”, a declarat Poleen Grewal, directoare asociata pentru serviciile de instruire si asistenta echitabila pentru Consiliul din Peel. „Dar daca noi, ca un consiliu educational, ne concentram pe echitate si incluziune, munca depusa in sprijinul incluziunii trebuie sa fie vizibila si pentru elevi„.
Publicatia The Globe and Mail preciza ca, in luna iunie a acestui an, Grewal a trimis un memoriu sefilor de departamente de engleza din district in care le-a cerut sa exploreze „texte relevante din punct de vedere cultural”, dupa ce consiliul educational din districtul Peel a primit observatii din partea elevilor ca experientele lor de viata nu sint reflectate in literatura studiata. Grewal a atasat memoriului sau o lista de carti, printre care „A Fine Balance” (de Rohinton Mistry), „Unaccustomed Earth” (Jhumpa Lahiri), „Noughts & Crosses” (Malorie Blackman), „How It Went Down” (Kekla Magoon) sau „Indian Horse” (Richard Wagamese).
Oficialul a admis ca achizitionarea volumelor este costisitoare, iar preturile ar putea sa fie o problema pentru numeroase scoli, insa a precizat ca exista fonduri stabilite anual pentru noi achizitii: „Nu ne asteptam sa vedem o innoire a textelor literare in fiecare scoala; cu toate acestea, dorim sa vedem ca exista o miscare spre texte mult mai receptive din punct de vedere cultural, care se conecteaza la experientele traite si la naratiunile studentilor si comunitatilor pe care le servim”. Grewal a spus ca districtul scolar Peel nu incearca sa elimine cursuri care au fost favoritele elevilor pentru multe decenii, asa cum este cel dedicat operei lui Shakespeare, ci pur si simplu sa diversifice lecturile recomandate elevilor, multi dintre ei fiind copii de culoare sau indigeni. Motivul este acela ca multi elevi au declarat ca nu se regasesc pe ei si nici experientele lor reflectate in materialele de la cursuri. Oficialul a recunoscut insa ca, dupa ce profesorii vor adauga noi carti la programa de invatamint, unele carti vor fi eliminate. In trecut, toti elevii dintr-o clasa trebuiau sa citeasca aceeasi nuvela sau roman. Acum, profesorii le pot permite sa devina mai activi in ceea ce priveste lecturile si sa le aleaga pe cele pe care si le doresc.
La Jean Augustine, un liceu care si-a deschis portile toamna trecuta, elevilor din fiecare an li se ofera posibilitatea sa aleaga dintr-o lista de carti, cu conditia ca la final sa raspunda la o intrebare despre serviciu, autoritate, sustinere si inovatie. Lynn Filliter, care conduce Departamentul de Engleza al scolii, a insistat ca inca exista loc pentru Shakespeare si alte romane clasice in programa scolara, ea precizind insa ca, prin adaugarea unor voci noi, chiar si studentii mai reticienti sint implicati in prezent in proc sul de invatare: „Cred ca le valideaza propriile lor experiente si ii incurajeaza sa inteleaga ca vocile si perspectivele lor sint apreciate… Cartile lor trebuie de asemenea sa fie foarte diverse”.
Ann Lopez, profesor asociat la Institutul pentru Studii ale Educatiei din Ontario, afiliat Universitatii din Toronto, spune ca prin studiile sale a descoperit ca elevii sint mult mai angajati atunci cind citesc povesti care reflecta comunitatile din care fac parte: „Vorbim aici despre eliminarea ideii potrivit careia cunoasterea vine dintr-un singur spatiu. Bineinteles ca trebuie sa citesti Shakespeare. Dar ar trebui sa citesti Shakespeare si Shabanu, Daughter of the Wind.
Scriitoarea Jael Richardson, care a fost eleva in districtul Peel, a afirmat ca nu a citit un autor de culoare pina in momentul in care a ajuns la universitate, recunoscind ca acela a fost „un moment important de trezire„. Romanul lui Richardson, The Stone Thrower: A Daughter’s Lessons, a Father’s Life, este una dintre cartile pe care Grewal a atasat-o memoriului sau, explicind: „Avind texte receptive din punct de vedere cultural inseamna ca un elev alb poate citi o carte cu un protagonist musulman si poate spune «Wow, pot sa ma identific cu ceea ce simte eroina despre X». Cred ca acest lucru ne face oameni mai buni si ne face mai capabili sa ne raportam unul la celalalt”.
Megan Duong, eleva in clasa a 10-a, a declarat ca anul trecut a citit „How It Went Down,” povestea unui adolescent de culoare impuscat de un alb. Adolescenta a spus ca romanul abordeaza problemele sociale, precum rasismul si violenta, si ca s-a descoperit in carte, deoarece si ea a trebuit sa faca fata stereotipurilor: „Aceste carti din care avem acum posibilitatea sa alegem au o poveste care este mai relevanta pentru societatea in care traim”.
O problema delicata
Ziaristii canadieni au precizat ca in regiunea Peel minoritatile etnice reprezinta acum 57% din totalul populatiei, majoritatea fiind originari din Asia de Sud. Ca urmare, districtele scolare din regiune studiaza din ce in ce mai des daca programa de invatamint reflecta comunitatea tot mai diversa de liceeni. Durham District School Board, aflat la est de Toronto, a anuntat ca elevii din district nu trebuie sa citeasca „Sa ucizi o pasare cintatoare”, dupa ce un oficial scolar a relatat ca opera literara ii face pe unii elevi sa se simta „inconfortabil”.
O situatie similara a fost descrisa de un oficial din Consiliul Educational al regiunii Halifax, care a spus ca profesorii incearca in prezent sa dezvolte planuri de lectii care sa respecte diversitatea culturala a copiilor. Marilyn Manning, supervizor pentru programa scolara si sustinerea resurselor in scolile publice din Edmonton, a declarat ca o parte a unui proiect din aceasta vara a prevazut dezvoltarea de reguli pe care profesorii care fac selectiile de lecturi sa le ia in considerare: „Nu sintem pentru interzicerea cartilor sau sa le spunem profesorilor ca nu pot utiliza aceste lucruri. Avem in vedere largirea perspectivei si dezvoltarea sensibilitatii pentru a include realitatile sociale”.
Experimentul realizat de districtul din Peel nu este insa singular, iar acest subiect este discutat de citiva ani in diferite parti ale continentului nord-american – si nu de putine ori discutia a fost controversata.
- CITESTE si: David Heurtel, noul ministru al Imigratiei din Quebec – remaniere masiva a Guvernului provincial
In 2015, ziarul Washington Post a relatat cazul unei profesoare de la o scoala din Sacramento (California) care nu a mai vrut sa predea lucrarile lui William Shakespeare, considerind ca alte opere literare reflectau mai bine diversitatea etnica a elevilor sai. Multa lume a reactionat insa negativ: un coleg de breasla a spus, de exemplu, ca aceeasi culoare a pielii nu inseamna experiente similare si ca Shakespeare vorbeste despre conditia generala a omului.
In aceasta toamna, in România, profesoara Cristina Tunegaru – cunoscuta pentru opozitia fata de sistemul clasic de invatamint – a provocat numeroase reactii dupa ce a sustinut eliminarea din lecturile elevilor de scoala generala a romanelor „Baltagul” de Mihail Sadoveanu si „Mara” de Ioan Slavici, sustinind ca acestea ar prezenta ca normala violenta impotriva femeii si agresivitatea barbatului. Tunegaru nu este la prima declaratie de acest fel. Ea s-a facut remarcata dupa ce a afirmat ca nu respecta programa oficiala de limba si literatura româna si nu le citeste elevilor din poeziile lui Mihai Eminescu sau „Amintirile” lui Ion Creanga, pe care le considera „depasite”. ADRIAN NOVAC
- RAZVAN DUPLEAC
- Membru ICCRC/CRCIC – Immigration Consultants of Canada Regulatory Council/Conseil de Reglementation des Consultants en Immigration du Canada
- Consultant in emigratie recunoscut de Ministere de l’Immigration du Quebec
- Telefon: (1) 438 496-4054
- (pentru cei care suna din afara Canadei: 001-438-496-4054)
- E-mail: RDimmigrationCanada@yahoo.ca