Precizare: acest interviu a fost luat in anul 2005, autorul ni l-a oferit acum spre publicare in premiera (Redactia ZigZag Roman-Canadian).
In 2013, cu prilejul sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea sa, in colectia „Mari juristi romani”, de la editura Academiei Romane si Universul Juridic din Bucuresti, a fost publicata cartea „Nicolae Mateescu Matte”. Astfel, tinerele generatii aveau sa-l descopere pe juristul roman de talie internationala, din pacate prea putin cunoscut in tara natala fata de cit ar fi meritat, dar care este considerat parintele Dreptului International Aerian – si ulterior Spatial -, disciplina pe care a intuit-o dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial intr-o lume ravasita de ravagiile conflagratiei, cind umanitatea avea nevoie de pace, liniste si ordine.
Destinul profesorului Mateescu s-a desfasurat in spatiul latin si francofon al Romaniei, Frantei si Canadei franceze. Am avut sansa sa-l vizitez si acasa (6111 Avenue du Boise) si la biroul sau din ultimii ani de viata, la BCF (1100 boul. Rene-Levesque Vest) si in mai multe imprejurari, bucurindu-ma de prietenia domniei sale si a regretatei doamne Monica Mateescu Matte. In una din vizitele pe care i-am facut-o la birou in primavara anului 2005 impreuna cu fiul meu Daniel, pe atunci student la Drept, am avut ocazia sa stau mai mult de vorba cu distinsul profesor intr-un cadru ce era un adevarat muzeu, plin de afise, fotografii, amintiri. Desi avea 92 de ani, dl. profesor era plin de energie si vivacitate, cu o privire vioaie si patrunzatoare si degajind o carisma unica!
Contract de munca pina la 102 ani
Vania Atudorei: – Stimate dle profesor, cum se face ca la virsta dvs. veniti la birou si lucrati?
Nicolas Mateescu Matte: – Acest birou de avocati fondat in 1992 si specializat in Dreptul afacerilor – Brouillette Charpentier Fournier, BCF – a dorit mult ca eu sa lucrez aici ca si consultant pentru litigii internationale. Si mi-au propus un contract pe timp de 10 ani, din 1995 pina in 2005.
Iar acum, imaginati-va ca mi-au propus un nou contract, tot pe 10 ani! Iar cind mi l-au dat sa-l semnez, le-am spus surprins si intrigat: „Dar voi ati innebunit! Peste 10 ani voi avea 102 ani, chiar credeti ca voi trai atit? (cei de la BPF au fost profeti, distinsul profesor stingindu-se din viata la aproape 103 ani – n.a.). L-am semnat si asa se explica prezenta mea aici,desigur nu in fiecare zi si nu la timp plin.
Cauza schimbarii numelui: „escu” se aude precum „esti c_r” in franceza
V.A: – In ce conditii v-ati schimbat numele, in sensul de a-l adapta la limba franceza desi dvs. sinteti fluent si in engleza?
N.M.M. – Asta s-a intimplat in aprilie 1962, cind printr-o lege a Parlamentului Quebecului cererea de schimbare a fost aprobata. In realitate, numele meu la nastere a fost Niculae Mateescu.
Pe linga faptul ca Mateescu este un nume mai lung pentru francofoni, terminatia romaneasca „escu” nu suna frumos in limba franceza: terminatia „cu” din romana inseamna „cur” in franceza. Si, in plus, colegii de scoala ai fiului meu Daniel nu ii spuneau Mateescu, ci Matte. Asa am adoptat acest nume.
Am venit din Franta in Canada in toamna anului 1950, pe 8 octombrie, cetatenia canadiana am obtinut-o 6 ani mai tirziu, pe 1 februarie 1956, data la care am devenit si avocat si membru al baroului. Si tot in 1956 s-a nascut si fiul meu Daniel, iar 3 ani mai tirziu fiica mea, Anne Karyne.
In Montrealul anilor 1950
V.A: – Sinteti nascut inainte de Primul Razboi Mondial, deci ati trait practic ambele conflagratii mondiale, iar la instalarea regimului comunist in Romania erati deja in strainatate si ati decis sa nu va mai intoareceti in tara.
N.M.M: – Primele studii in Drept le-am facut la Bucuresti, unde am obtinut diploma in 1939. Acolo am cunoscut-o si pe sotia mea, Monica, cu care m-am casatorit in plin razboi, pe 29 iulie0 1943. Monica se numea Berzeanu dupa mama si Bünger dupa tata, avea 18 ani si era cea mai frumoasa fata din Bucuresti (ochii profesorului au devinit umezi de emotie – n.a).
Am plecat din tara in 1947, anul dureros pentru Romania al alungarii Regelui si declararii republicii comuniste. Am ajuns mai intii in Italia, dar nu am ramas acolo. Iar de acolo in Franta, la Paris, unde ne-am inscris amindoi la doctorat in Drept. Dar dupa ce am terminat doctoratul, neavind cetatenia franceza a fost imposibil sa ne angajam – deci acolo nu puteam ramine. Situatia era grea fiind dupa razboi, in Romania comunista nu ne puteam intoarce… Romania, tara noastra natala era abandonata de americani si englezi in miinile Rusiei bolsevice a lui Stalin…
Singura alternativa era emigrarea si cum eram francofoni si francofili, destinatia a fost usor de ales: Canada franceza. Asa ca in 1950 ne-am imbarcat pe vaporul britanic „Samaria”, un vapor mare, special pentru emigranti, care facea curse spre Halifax si spre Quebec. Echipajul avea peste 400 de marinari, avea 3 clase, peste 2000 de pasageri si inainta cu o viteza de cam 30 km pe ora. Asa am traversat Oceanul Atlantic timp de 8 zile si asa am ajuns la Montreal, care atunci era cel mai mare oras din Canada, de 1.000.000 de locuitori. Acum a fost depasiti de Toronto. Primarul orasului Montreal era atunci Camilien Houde, care a facut inchisoare deoarece in 1940 s-a opus Guvernului federal al Canadei si Angliei ca montrealezii sa fie incorporati cu forta si trimisi in Europa ca soldati in timpul razboiului.
Inceputurile nu au fost usoare, a trebuit sa muncim foarte mult, dar nu am regretat niciodata aceasta alegere. Avioanele abia incepeau sa circule intre continente. De exemplu, Air France avea un zbor catre New York, dar care costa foarte scump si dura 20 de ore. Astazi dureaza 7 – 8 ore. In 1950, Romania nici nu avea companie de aviatie, Taromul a fost fondat in 1954. In acea perioada au venit mai multi romani de la Paris la Montreal, l-as aminti pe marele microbiolog dr. Sorin Sonea, fost presedinte al Asociatiei Studentilor Romani de la Paris si profesor la Facultatea de Medicina de la Universite de Montreal (UdM), venit si el aici tot in 1950. Sau pe dr. Jean }aranu, care a sosit in 1951.
Profesor in Montreal si recunoasterea internationala
V.A: – Cariera didactica la Montreal ati inceput-o la Facultatea de Drept de la Universite de Montreal. Cum ati ajuns apoi la Universitatea McGill?
N.M.M: – La un an dupa sosirea mea la Montreal am fost angajat ca profesor la UdM. Desigur, doctoratul meu in Drept din Franta m-a ajutat si am lucrat acolo din 1951 pina in 1968. In paralel, inca din 1961 eram invitat la Universitatea McGill, la Institutul de Drept Aerian si Spatial. Cunoscindu-ma si apreciindu-ma, cei de la McGill mi-au incredintat in 1976 conducerea acestui institut timp de 15 ani. Si cum acest institut de reputatie internationala nu avea o revista a sa, m-am gindit ca e pacat ca toate lucrarile in acest domeniu sa nu fie publicate – si asa am fondat Analele Dreptului Aerian si Spatial. Dupa pensionarea mea de acolo, in anul 1991, la 78 de ani, ei m-au rugat sa ramin cu titlul onorific de director emerit.
Sa nu uitam ca in domeniul aerospatial, Montreal are sansa sa gazduiasca Organizatia de Aviatie Civila Internationala (OACI), organism al ONU fondat in 1944 si care coordoneaza toate zborurile internationale civile de pe glob, iar in acest sens litigiile internationale se bazeaza pe Dreptul International Aerospatial. (La 28 septembrie 2010, prof. Matte m-a invitat la sediul OACI, la ceremonia decernarii Premiului si medaliei de aur Edward Warner, cea mai inalta distinctie in aviatia civila internationala, echivalentul Premiului Nobel in stiinta – n.a).
V.A: -In acesti ani de frumoasa cariera stiintifica internationala s-au adunat multe lucrari, carti, diplome, medalii si onoruri.
N.M.M: – Onorurile au venit din Franta, unde am publicat prima editie a tratatului de Drept aeronautic – Cavaler al Legiunii de Onoare (1986), din Canada -Ordinul Canadei, ca ofiter (1976), de la organisme internationale, iar ulterior si din Romania, unde Universitatea din Craiova, orasul meu natal, mi-a conferit si titlul de Doctor honoris causa (1995). (Abia in anul 2008 a catadicsit si Quebecul sa-i confere Ordinul National al Quebec – n.a).
V.A: – Citeva titluri ale volumelor publicate de dvs.?
N.M.M: – Din pacate sint numai in limba franceza si engleza, si am sa vi le dau in original. Prima mea carte publicata in Franta a fost in 1947, „La coutume dans les cycles juridiques internationaux”, apoi in 1948 „Le droit international nouveau”. Urmatoarele publicate au fost incepind cu 1950, cind plecasem in Canada dar am continuat sa le public la Paris, unde eram cunoscut, mai ales la editura A. Pedone, o casa de editura de mare traditie, fondata in 1837 si specializata in Drept international: „Droit aerospatial: de l’exploration scientifique à l’utilisation commercial”, „Aerospace Law” publicat in Canada”, „Deux frontières invisibles de la mer territoriale à l’air territorial”, „Traite de droit aerien-aeronautique: evolution, problèmes spatiaux”, „Doctrines, ecoles et developpement du droit des gens” „The international legal status of the aircraft commande” si altele. Imi place sa scriu si am avut norocul sa studiez un domeniu nou si de interes international.
Consilier al presedintelui Jimmy Carter pe probleme de Drept aerospatial
V.A: – Dupa caderea regimului comunist din Romania ati inceput colaborari fructuoase cu tara. Datorita influentei dvs. a fost aprobat chiar si un zbor direct Montreal – Bucuresti cu o companie aeriana privata, Jaro.
N.M.M: – I-am ajutat pe multi studenti romani la Drept, care au facut la mine doctorate si masterate, am adus in Canada notari din Romania la schimb de experienta, am colaborat cu Ambasada si Consulatul pentru Piata Romaniei din Montreal, dar si o Piata a Montrealului la Bucuresti. Am devenit si membru de onoare al Academiei Romane. De fiecare data cind sint invitat in tara nu pot rezista tentatiei si sa nu ma duc!
Dar cred ca sotia mea, Monica, a facut chiar si mai multe pentru Romania si pentru romani…
Despre Jaro: din pacate, zborurile directe o data pe saptamina intre Bucuresti (Baneasa) si Montreal (dar si la Toronto si la New York), care au inceput din iulie 1997 cu avioane Boeing 707, nu au durat prea mult timp, compania a dat faliment peste vreo trei ani si nu vreau sa comentez cauzele.
V.A: – Ati colaborat si cu autoritatile din SUA, de altfel ati fost consilier al presedintelui Jimmy Carter pe probleme de Drept aerospatial.
N.M.M: – Colaborarea mea cu americanii a permis printre altele construirea de NASA a Cosmodomului din Laval, zboruri directe cu Taromul de la Bucuresti la New York – care, din pacate, au fost sisate in 2003, dar sper sa fie reluate – , intrarea Romaniei in NATO, pentru care am facut demersurile necesare si la Guvernul federal al Canadei.
O mindrie pentru comunitatea romaneasca din Canada
In 2013, la centenarul acestui mare om si profesionist ce trebuie sa continuie sa reprezinte intotdeauna o mindrie pentru romanii din Canada, Bursa Nicolas Mateesco Matte a fost constituita la Facultatea de Drept a Universitatii McGill din Montreal, pentru studentii de la masterate si doctorate in domeniul Dreptului aerian si spatial. De-a lungul vietii a primit peste 30 premii, distinctii, diplome si medalii, recunoasteri conferite nu doar din Romania ci si de la nivel international.
Profesorul Matte s-a stins din viata in data de 13 aprile 2016 la Montreal. Marea bucurie a vietii sale au fost cei doi nepoti, copiii fiicei sale Anne – Karyne: Jordan- Nicolas Matte – absolvent al Universitatii McGill in Stiinte politice si Relatii internationale, si Mikael Matte-Latreille. Doi copii frumosi, destepti si cu o educatie exceptionala, care fac cinste numelui Matte.
A iubit mereu Romania (mai mult decit a iubit Franta sau Canada), tara despre care vorbea mereu atit de frumos, pe care a purtat-o mereu in suflet si pentru care a facut atit de multe chiar daca fizic s-a aflat la distanta de mii de kilometri departate de ea…
Prof. VANIA ATUDOREI
