Pe tot parcursul anului 2015, autoritățile din domeniul imigrației ale provinciei Quebec nu au încetat să ne surprindă cu măsuri care au schimbat complet atât procedurile, cât și principiile sistemului de selecție a imigranților economici. Iar acesta este numai începutul: în primăvara lui 2016 se așteaptă ca și Quebec să adopte un sistem similar cu cel practicat de autoritățile federale încă din ianuarie 2015. Până atunci, mai există o singură posibilitate de a depune un dosar, pe care autoritățile să fie obligate să-l înregistreze
și să-l proceseze până la decizia finală: încadrarea într-un plafon de 2.800 de dosare, procedeu ce va fi lansat pe 18 ianuarie 2016.
Cea mai recentă modificare s-a produs pe 25 noiembrie 2015, când Ministère de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion (MIDI) a renunțat în mod abrupt la o cerință pe cât de dificilă pe atât de inutilă: obligația pentru candidați de a dovedi nu numai experiența profesională ci și, în mod separat, legalitatea acelei experiențe. Deși Grila de selecție nu acordă puncte decât pentru factorul „experiență profesională” și deși documentele cu care poate fi dovedită sunt bine definite în lege, MIDI introdusese cu câțiva ani în urmă și obligația separată de a produce documente cu care candidatul să probeze „legalitatea” acestei experiențe. Adică, în esență, dovezi ale achitării cotizațiilor la asigurările sociale și/sau de plata impozitului pe salariu. Cei care își dovediseră experiența dar nu și legalitatea ei, își vedeau cererea respinsă (a nu se confunda cu „refuzată”) fără drept de apel. Cu alte cuvinte, dacă dosarul era refuzat pentru neîndeplinirea punctajului din lipsă de experiență profesională, candidatul respectiv avea dreptul la revizuire administrativă. Dar dacă dovedise experiență, însă omisese să atașeze dovezi de la casa de pensii, dosarul era închis fără drept de apel. Numeroși sunt cei care au suferit fără motiv de pe urma acestei restricții, inventată de birocrații din MIDI fără nici un corespondent în legislația pe care erau chemați să o aplice, dar cu consecință benefică pentru ei de a se debarasa de cât mai multe dosare dintr-un inventar ce se acumulase de-a lungul anilor și căruia nu-i mai dădeau de capăt. Renunțarea la această cerință se aplică începând de la 25 noiembrie a.c, dar și în mod retroactiv la dosarele pentru care nu s-a trecut încă la faza examenului preliminar.
Măsura sus-menționată urmează la câteva luni după ce, în august 2015, MIDI renunțase la factorul „adaptabilitate” în selecția candidaților, și la alte câteva luni după ce în aprilie 2015 simplificase în mod substanțial cerințele de formă în materie de documentație suport. Eliminarea factorului „adaptabilitate” însoțită de scăderea corespunzătoare a punctajului minim a fost justificată prin nevoia de a asigura obiectivitate în procedura de selecție, dar este lesne de observat că, renunțând în mod implicit la interviuri (care erau obligatorii în cazurile în care candidații aveau nevoie de puncte la acest factor pentru a fi acceptați), MIDI economisește resurse considerabile și-și poate permite să înlocuiască funcționari superiori, cu salarii ridicate, prin agenți chemați numai să verifice documentele trimise de candidați și să procedeze la o adunare simplă pentru a stabili punctajul.
Și mai spectaculoasă a fost diminuarea masivă a pretențiilor MIDI în materie de format obligatoriu în ceea ce privește documentația suport. Înainte de aprilie 2015, actele de stare civilă erau acceptate numai sub formă de copii legalizate de organul emitent, respectiv serviciile de stare civilă. În cazul românilor, dar și al altor candidați, aceste servicii au refuzat în mod constant să legalizeze copii de pe actele de stare civilă, ceea ce i-a determinat pe mulți să trimită actele originale. Confruntat cu nevoia de a cheltui bani pentru a restitui originalele după eliberarea cerificatelor de selecție, MIDI a acceptat, după multe luni de ezitări, să primeasca copii legalizate de notari din țările repective, dar a mentținut obligația pentru actele emise în Canada – ceea ce a dus la o consecință bizară: erau acceptate certificate de naștere notarizate de pildă în România, dar nu și acte emise în Canada și legalizate de notari canadieni!
Iată însă că, nu în ultimul rând ca urmare a presiunii exercitată de comunitatea profesioniștilor din domeniul imigrației, în aprilie 2015 MIDI a renunțat complet la impunerea oricărui format special pentru actele de stare civilă, care în prezent sunt acceptate sub formă de copii simple. Tot sub formă de copii simple sunt acceptate și dovezile privind experiența profesională, cerința legalizării de către instituția emitentă menținându-se numai în privința diplomelor de studii și suplimentele acestora1. Ca urmare a aplicării acestor reguli, MIDI a avertizat că nu va restitui documente originale decât dacă au fost cerute în mod expres. Să sperăm că le va restitui pe cele primite înainte de intrarea în vigoare a acestor modificări.
Revenind la situația actuală și la perspectivele de viitor, reamintesc că în ultimul meu articol salutam cu bucurie reluarea, pe data de 4 noiembrie 2015, a înregistrării cererilor din categoria „travailleurs qualifies” până la un plafon de 3.500 de dosare. Nici nu apucase ziarul să iasă de sub tipar și MIDI a anunțat, în mai puțin de o săptămână, că plafonul a fost atins pe 10 noiembrie 2015. În mod practic, aceasta înseamnă că cine nu a avut un reprezentant ÎN INTERIORUL CANADEI, nu a apucat probabil să-și vadă dosarul înregistrat. Este bine de avut în vedere acest aspect pentru următoarea serie de dosare (și ultima) ce vor fi acceptate începând din luna ianuarie. Probabil că plafonul rămas, de 2.800 de dosare, se va completa și mai repede, deci este esențial să nu se comită nici o eroare la introducerea formularelor și a documentației suport prin noul portal ce se va inaugura tot atunci. Pentru cei care consideră că se vor descura fără probleme cu înregistrarea online a dosarului, este poate util de menționat că în sistemul federal Express Entry, care se aplică de aproape un an, mii de dosare sunt respinse ca fiind incomplete sau din cauza neconcordanței dintre informațiile introduse de candidat și documentația suport pe care a depus-o.
Am consacrat acest artiol noutăților din imigrația economică, dar mi se pare necesar să amintesc că 1 ianuarie 2016 marchează debutul unei noi serii de dosare ce vor fi acceptate în materie de parenare/sponsorizare a părinților și bunicilor.În anii precedenți, fostul Guvern (conservator) a limitat la 5.000 numărul de dosare acceptate anual, plafon ce s-a completat de fiecare dată chiar în primele câteva zile ale lunii ianuarie. Actualul Guvern (liberal) a promis că va dubla această cifră, dar sunt zeci de mii de persoane care abia așteaptă să-și sponsorizeze părinții – deci este de așteptat ca noul plafon să se com-pleteze la fel de repede. Riscul în această materie nu este de regulă acela ca dosarul să fie respins, deoarece legătura de rudenie este ușor de stabilit și venitul minim se dovedește lesne cu documente oficiale. Ceea ce se poate întâmpla de cele mai multe ori este ca demersul să fie compromis de câte o omisiune cât de mică, cum ar fi o căsuță nebifată din formular, care duce la restituirea dosarului și provoacă prelungirea așteptării cu încă un an, deoarece plafonul se va completa în mod cert până se retrimite dosarul. Reamintesc că, deși examinarea capacității financiare a sponsorului revine autorităților din Quebec pentru cei din această provincie, dosarul se depune inițial la autoritățile federale și, drept urmare, este supus aceleiași restricții numerice.
1 De menționat că, la data redactării acestui articol (30 noiembrie 2015), lista oficială de documente pentru candidații „travailleurs qualifiés” nu fusese încă modificată pentru a reflecta aceste schimbări, ceea ce poate crea confuzie pentru cei care încă pot depune dosare în această categorie, respectiv beneficiarii de oferte de lucru validate de MIDI și cei aflați în Quebec cu permise de lucru sau de studii.
Scris de ALEXANDRU DAN GHECIU
