.
O scriitoare românca, acum in Marele Nord, la doar 300 km de Cercul Polar – dupa ce in tinerete a fost globetrotter si, dupa ce a emigrat in Canada, a predat un an in China: Felicia Mihali. Pe Felicia o cunosc din anii ’90, din perioada in care am fost colege la Evenimentul Zilei, si va pot garanta ca sub aspectul ei delicat se afla un om de o mare tenacitate.
– Ce te-a motivat, Felicia, sa predai acum elevilor din Iqaluit?
– Intimplarea face sa am o meserie care imi permite o mare mobilitate teritoriala si ar fi pacat sa nu profit de acest avantaj. Ca profesor de istorie si de limbi straine (franceza, engleza) si un „Brevet d’enseignement du Quebec” pot preda oriunde in lume, ceea ce are un dublu avantaj: acela de a vizita si de a munci in acelasi timp.
Se zice ca daca vrei sa cunosti un loc, trebuie sa traiesti acolo macar sase luni. Este motivul pentru care am fost in China si motivul pentru care sint acum in Marele Nord, la 300 km de Cercul Polar. Sint doua locuri ale extremelor pentru care am o fascinatie speciala. Teritoriul Nunavut a fost creat in 1999, iar Iqaluit, devenit capitala, cunoaste in acest moment un adevarat boom economic.
Cei care isi imagineaza ca inuitii locuiesc inca in igloo, ca isi continua practicile traditionale de vinatoare si de locomotie cu ciini si sanii, se inseala. De fapt, Iqaluit este la fel de multicultural ca si Montrealul, cu o lejera dominanta de populatie alba si anglofona. Posturile cheie din administratie sint dominate de cei veniti din Calgary, Alberta, New Brunswick. Dar printre ei observi o componenta din ce in ce mai importanta de africani, arabi, filipinezi, si chiar români. La scoala la care lucrez, am intilnit o românca imigrata in Canada acum 40 de ani, iar in Iqaluit de 9 ani.
Inocenta copiilor din Nord
– Ochii copiilor si risetele lor sint minunate oriunde in lume. Dar cum ai caracteriza experienta pedagogica din Iqaluit fata de cea din China?
– Ceea ce ma atrage in micile comunitati izolate este potentialul afectif si curiozitatea. Acesti copii nu sint expusi la noutati decit prin intermediul televizorului sau al calculatorului, de aceea pentru ei orice nou venit este un fel de mesager. Nu am intilnit o mai mare curiozitate si interes fata de lumea din afara decit la acesti copii care nu spun „Nu” la nici o initiativa, la nici un proiect. Imi place lipsa lor de blazare, de cinism, care distrug invatamintul in Sud.
Chiar si directia scolii mi se pare mai deschisa decit in Sud. Aici poti face orice proiect, oricit de nebun ar fi. Asa se face ca pentru a celebra 150 de ani de la Confederatia Canadiana am creat cu toata scoala un quilt, care a implicat multa cheltuiala si energie. Dar nimeni nu a zis „Nu”, iar rezultatul este minunat. Niciodata nu am fost recompensata ca profesor cu atita dragoste, admiratie si afectiune.
– Cum ai reusit sa te acomodezi cu aspra clima de acolo? Cum este sa-ti incepi ziua la – 32 C?
– Stiu ca vazut de la distanta pare ceva de nesuportat. Dar nu e deloc asa. Ceea ce e important in orice incercare este pregatirea mentala. Aici nu poti veni daca nu esti pregatit sa induri frigul. In plus, la asemenea temperaturi trebuie sa te echipezi bine, cu imbracaminte si incaltaminte de cea mai buna calitate: cizme, parka, manusi, caciuli, fulare. Singura parte a corpului care sufera cu adevarat este fata. In rest, la orice temperaturi ai fi, corpul se adapteaza si rezista foarte bine.
Evident, trebuie sa adopti o alimentatie proteinata, carne, nuci si tot ce iti poti permite aici fara sa te ruinezi, pentru ca preturile la alimente sint exorbitante. Singura cale de transport timp de 10 luni pe an este avionul – si asta explica preturile. Vrind-nevrind cistigi kilograme, pentru ca frigul iti da mereu o senzatie de foame si o dorinta acuta de dulce.
- CITESTE si: Quebec: Rezultatele testelor medicale vor fi disponibile online
- CITESTE si: Ottawa: Deficit bugetar mai mic, alocatii ceva mai mari pentru copii
Femeile, rol esential in istoria Nordului
– Cum sint oamenii din Iqaluit, ce bogatii sufletesti ai acumulat din noua experienta?
– Ce ma impresioneaza cel mai mult sint femeile. In toata istoria Nordului cred ca ele au avut un rol esential in supravietuire. Chiar si azi, in ciuda conditiilor extreme, nu am intilnit niciodata femei mai puternice si mai intreprinzatoare. Majoritatea sint femei singure, venite aici sa isi incerce norocul. Pentru multi veniti, motivatia este financiara, caci salariile sint mari, ca si costurile de altfel.
Dar exista si o categorie minata aici de dorinta de a imblinzi necunoscutul, de a incerca o experienta unica, ceea ce e cazul meu. La scoala la care predau, in afara unui coleg care e casatorit si are trei copii, toate celelalte profesoare sint femei singure, unele peste 60 de ani, care lucreaza aici de ceva vreme si care s-au adaptat perfect mediului.
In fata conditiilor vitrege, oamenii redevin solidari si recunoscatori
– Vei transpune aceste experiente intr-o viitoare carte?
– Sper. Unul din motivele pentru care am venit este sa scriu o carte, de fapt o continuare a romanului „The Darling of Kandahar”, care are un final deschis. As vrea sa imaginez o poveste despre personajul feminin principal, Irina, dupa 10 ani. Dat fiind ca mediul in care ma invirt este majoritar anglofon, imi e mai la indemina sa o fac in engleza. Dar jobul nu ma prea lasa sa ma concentrez.
Incerc sa profit de sfirsiturile de saptamina si de zilele de blizzard, care ne inchid definitiv in casa. Pe timp de furtuna nu poti iesi nici pentru a cumpara mincare, de aceea trebuie sa prevezi tot timpul ceva in camara pentru citeva zile. Mi-ar placea sa pot suprinde intr-o carte aceasta stare permanenta de asediu, de supravietuire, de prudenta si parcimonie. In fata conditiilor atit de vitrege, oamenii redevin precauti, economi, solidari si recunoscatori.
– L-ai vazut pe Mos Craciun in drumul lui spre copiii din toata lumea?
– Nu l-am vazut, dar l-am imaginat cu mare forta. Cred ca aceasta fantezie a Mosului care pleaca de la Polul Nord domina toate mintile in perioada iernii. Ei bine, si noi am avut o parada in Iqaluit, cu Mosul intr-o sanie incarcata de cadouri, totul instalat pe un camion. As vrea sa cred ca el este cel care ajunge la fiecare casa in Sud.
Interviu realizat de CRISTINA SOFRONIE
- CITESTE si: De la 1 decembrie 2017: Romanii care vor sa VIZITEZE Canada NU mai au nevoie de viza
- CITESTE si: Studiu McGill: Quebec, cele mai bune rezultate din Canada in combaterea saraciei
- RAZVAN DUPLEAC
- Membru ICCRC/CRCIC – Immigration Consultants of Canada Regulatory Council/Conseil de Reglementation des Consultants en Immigration du Canada
- Consultant in emigratie recunoscut de Ministere de l’Immigration du Quebec
- Telefon: (1) 438 496-4054
- (pentru cei care suna din afara Canadei: 001-438-496-4054)
- E-mail: RDimmigrationCanada@yahoo.ca
