Masurile anticriza ce vor intra in vigoare in Quebec au fost anuntate, de catre ministrul provincial de finante, Monique Jerome-Forget, intr-o sesiune extraordinara a Adunarii Nationale.
Structurat in sase puncte, planul anticriza prevede:
- Introducerea unui nou credit de impozit, rambursabil, pentru renovarile rezidentiale. Noul credit reprezinta 20 % din cheltuielile de renovare ce depasesc 7.500 $, valoarea maxima a acestuia fiind de 2.500 $. De exemplu, in cazul unor renovari care costa 8.000 $, pentru valoarea de 500 $ aflata peste pragul de 7.500 $ se acorda un retur de impozit de 20%, respectiv 100 $. Si Guvernul federal ia in calcul posibilitatea unor reduceri fiscale in cazul renovarilor rezidentiale.
- Cresterea de la 1 mai 2009 a salariului minim pe economie, de la 8,50 $/ora la 9,00 $/ora.
- Adoptarea unor noi masuri pentru favorizarea regimurilor complementare de pensii.
- Accelerarea investitiilor guvernamentale pentru refacerea si dezvoltarea infrastructurii. In acest sens fondurile alocate pentru perioada 2008-2013 vor creste cu 4,1 miliarde dolari.
- Sprijinirea companiilor prin cresterea fondului de investitii cu 1 miliard dolari.
- Reducerea impozitelor pentru productiile tv si cinematografice locale.
Toate aceste masuri se vor adauga celor anuntate anterior de ministrul provincial de Finante, cum ar fi reducerea taxei pe capital.
CRISTINA SOFRONIE
In salile de linga cea mai remarcabila structura a cladirilor care formeaza Parlamentul federal canadian, respectiv Turnul Pacii, inclestarea Putere-Opozitie pare sa fi atins cote maxime.
Una dintre masurile anuntate de premierul Jean Charest in timpul campaniei electorale vizeaza eliminarea TVQ la produsele culturale quebecheze (DVD-uri, CD-uri, filme, bilete de spectacol etc), daca PLQ va ramine la putere in Quebec dupa alegerile din 8 decembrie. Reamintim ca tot in timpul Guvernului liberal condus de Robert Bourassa, TVQ la carti a fost eliminata inca din anul 1991.
Ministrul de Finante, Jim Flaherty, a lasat sa se inteleaga ca, pentru a echilibra bugetul federal, Ottawa ar putea vinde unele active guvernamentale care nu mai sint necesare: ”Un deficit nu este totusi de neevitat. Sintem in proces de evaluare a activelor noastre pentru a stabili daca trebuie sa le pastram sau sa le vindem. Putini oameni stiu, de exemplu, ca guvernul federal este proprietarul Turnului CN din Toronto”, a declarat Jim Flaherty la Congresul national al PC desfasurat recent la Winnipeg, Manitoba.
Veverita este, cum stiti, primul animal salbatic care vine in intimpinarea noului imigrant in Canada; omniprezenta aici, zglobia vietate da o imagine de ‘’statiune’’ chiar si marilor metropole canadiene. Exista doua varietati de veverita canadiana: cea gri, prezenta pe intreg teritoriul canadian si varietatea neagra, prezenta in Ottawa (si in alte orase din sudul provinciei Ontario) si in British Columbia. Micutele vietati sint foarte prietenoase, rezistente, cu o mare capacitate de adaptare -fiind animale care s-au adaptat sa fie dependente direct sau indirect de prezenta umana; daca majoritatea veveritelor hiberneaza pe perioada iernii, cele din marile comunitati urbane sint obisnuite sa traiasca din ‘’mina trecatorilor’’ si au inceput sa-si reduca activitatile doar partial, observindu-se practic o semihibernare a acestora. Dusmanii acestui animal sint: jderul, bufnita, soimul; evident ca in marile orase veverita traieste la adapost de acesti pradatori; exista citeva boli specifice sciuridelor (veveitelor) fara impact pentru oameni si animalele de companie. O boala periculoasa -Leptospiroza– intilnita din pacate si la veverita se poate transmite si la om, sau la animalul de companie care ia contact cu apa din baltile contaminate de urina veveritelor bolnave si purtatoare ale microbului. Tamia sau veverita terestra, animal neintilnit in Europa, este veverita striata, cu codita in miscare; o vedem topaind prin padurile/parcurile de pin si mesteacan. Din aprilie pina in octombrie (apoi se pregateste de hibernare) Tamia alearga in cautarea hranei (graunte, mici fructe de padure). Pentru a-si transporta mincarea se foloseste de obrajii speciali care se transforma in adevarate buzunare. Fara a renunta total la viata arboricola, Tamia prefera sa-si faca ‘’resedinta’’ la radacina arborilor (sau intre radacinile acestora), sau la baza unor stinci. In caz de pericol animalul emite sunete specifice (un fel de ‘’tchip-tchip’’), dupa care ia o pozitie impresionanta pentru citeva secunde apoi…dispare! Marmota este un mamifer destul de prezent pe teritoriul canadian si vizibil in multe din parcurile municipalitatilor, adaptindu-se astfel la viata citadina, cu toate implicatiile ei. Daca in drumetiile montane din Romania aveam sansa sa vedem (cu binoclul) cite o marmota, dar cel mai adesea auzeam doar strigatul marmotei carpatine, iata ca marmota canadiana se lasa ‘’contemplata’’ de la citiva pasi. Animal foarte rezistent si pasnic –isi sapa cite o vizuina cu mai multe iesiri si traieste in grupuri de familii (clanuri familiale) cu acces pe acelasi teritoriu de pasunat; in caz de pericol unul din sefi isi anunta grupul prin suieraturi scurte dar intense, strigatul de alarma al marmotei fiind inteles si de alte animale din imprejurimi. Pentru vechii canadieni marmota este un animal foarte admirat si indragit, fiind ‘’intrebuintat’’ ca si ‘’barometru’’, cunoscindu-se astfel celebra ’’Iesire a marmotei la data de 2 februarie’’. In fiecare an marmota petrece 6 luni in stare de hibernare, stind rulata ghem in casuta subterana (adevarat model de arhitectura subterana, care se compune dintr-o galerie de acces inclinata spre sol, urmata de o cotitura brusca inclinata spre suprafata (pentru a evita inundarea ‘’locuintei’’). ‘’Casuta’’ ei se continua cu o galerie care duce spre camera principala: camera in bolta, spatioasa, izolata de sol cu un substrat izolant de iarba si frunze; din aceasta sala, un tunel duce la o mica latrina (caci orice marmota demna de numele ei nu uita sa-si faca toaleta inainte de lungul somn de hibernare); micul wc va fi astupat la inceputul perioadei de hibernare. Fiecare marmota care se ‘’prezinta’’ pentru hibernare este supusa de ceilalti membri ai clanului la un control medical si, fara mila, cel bolnav este exclus de la bun inceput din casuta de hibernare! Grupul de marmote cuprinde 5-6 membri care se culca in cerc -in mijloc culcindu-se mezinii familiei. In timpul hibernarii temperatura corporala coboara de la +32C la 2 -4C, ritmul cardiac se reduce de la 134 la 3 batai /minut, iar respiratia scade de la 35 inspiratii /minut la o inspiratie la fiecare 5 min.). Datorita iernilor din ce in ce mai blinde si haotice si a prezentei din belsug a resturilor alimentare, hibernarea -acest deosebit mijloc de adaptare la iernile friguroase- incepe sa fie aproape anulata!
Ratonul, cel mai simpatic animal de pe continentul nord-american, este unul dintre cele mai inteligente creaturi ale lumii animale, fiind considerat aproape egal ca si inteligenta cu maimuta. Animal cu foarte mare capacitate de adaptare, ratonul a reusit foarte rapid sa accepte omul in habitatul sau , ba chiar in multe cazuri cauta sa-si orienteze activitatea spre asezamintele omenesti. Ratonul spalator –este numit asa pentru ca atunci cind este in apa in cautarea hranei spala aproape orice aliment inainte de a-l duce la gura, pentru a elimina nisipul dar si pentru ca nu e capabil sa secrete o cantitate corespunzatoare de saliva! Ratonul (ce numara pina la 20 de specii) este raspindit in toata America de Nord, din Mexic si pina la 200 km nord de granita SUA cu Canada, practic oriunde se gasesc zone mlastinoase, paduri de foioase si cursuri de apa; padurile de conifere nu prea il impresioneaza -le foloseste ca adapost temporar, pentru ca ratonul poate fi considerat ‘’un etern vagabond’’ care nu-si ‘’pierde timpul’’ ca sa-si construiasca vreun adapost. Foarte comod, nu sovaie sa se odihneasca intr-un adapost parasit de marmota sau de sconcs. In noptile toride prefera sa se catere in orice copac aflat ‘’la indemina’’ -este recunoscut ca fiind un agil catarator. Animal deosebit de nepretentios cu alimentatia, ratonul consuma de toate, sau aproape tot ce i se pare comestibil: carne, oua, fructe, cereale, miere, legume verzi, moluste, pesti, broaste, scoici. Majoritatea hranei ii este oferita de apele putin adinci, insa adeseori acelasi lucru il poate gasi si in tomberoanele de linga case. Animal cu dimensiunea de 40-60 cm si greutate de 12-20 kg, simpaticul raton pare destul de lent si de greoi, aproape inofensiv, dar pus la incercare poate dovedi contrariul. Primavara, dupa o gestatie de 65 de zile, femela naste intre 3-6 pui care isi deschid ochii dupa aproape 3 saptamini de viata. Puii traiesc pina la intarcare in vizuina pregatita special de catre parinti. Mama se ocupa cel mai mult de cresterea puilor, iar tatal de cercetarea terenului, descoperirea de noi surse de hrana si apararea teritoriului. Puii incep sa vineze alaturi de parinti atunci cind ajung la un sfert din greutatea lor finala. Atunci cind incepe frigul, ratonul din Canada se pregateste pentru o hibernare superficiala. Animal in general acceptat de catre bioecologisti, ratonul este considerat pe de o parte un sanitar al mediului (ce diminueaza numarul exagerat de oua de broasca testoasa, pesti bolnavi, reptile sau rozatoare daunatoare omului), iar pe de alta parte ca daunator -atunci cind distruge grinele din hambare/camari, sau cind devine un vector in vehicularea de boli in mediul urban. Din pacate, ratonul este purtator al unui parazit specific -Ascaridul/limbricul ratonului- un parazit intestinal foarte rezistent in mediul extern si transmisibil la copiii care se joaca pe gazonul sau la groapa de nisip contaminate cu fecalele acestui mamifer; ascaridul se poate transmite chiar si la adultii amatori de gradinarit. Atentie! Recomand ca atunci cind depistati materii fecale de raton pe terenul, terasa, balconul dvs. sa nu va grabiti sa le indepartati fara a va lua masuri de protectie! Procedati cu tact si treceti la o adevarata decontaminare: puneti-va manusi de protectie si o masca impotriva prafului, pregatiti o punga in care sa inchideti ermetic dejectiile gasite, apoi incinerati punga (daca este posibil). Locul unde ati gasit acele dejectii trebuie decontaminat cu apa clocotita. Este singura sansa de a preveni situatia in care unul din membri familiei devine victima acestui temator parazit, care poate migra eratic in organismul uman -larva migrans. Cu toate ca ratonul este un animal deosebit de usor de imblinzit, nu recomand domesticirea acestuia: nu doar din motive de igiena, dar si din cauza principiilor de etica comportamentala animala -este dezastruos pentru un animal salbatic, care odata imblinzit (ratonul imblinzindu-se deosebit de usor) traieste si depinde direct de persoana respectiva! Ce se va intimpla cu animalul devenit domestic daca persona care l-a imblinzit va disparea sau se va muta? Sa nu uitam nici faptul ca ratonul poate fi purtator de rabie/turbare, o zoonoza grava si mortala, deci vaccinati animalele de companie care pot veni in contact cu ratonul. Si feriti-va de muscatura lui! (in urma cu doua saptamini a fost declarat de catre Santé Canada un caz de turbare la un raton capturat in sudul provinciei Québec).
Castorul – un desavirsit ’’inginer hidrotehnist’’ Nici un alt animal nu a avut o influenta atit de mare asupra istoriei Canadei precum castorul. Sosirea primilor europeni in regiunile de est ale Canadei a dus la o adevarata ’’goana dupa blanuri‘’, ti nta principala fiind…castorul. In cautarea acestui remarcabil rozator, primii europeni au descoperit noi tinuturi si, pe cale de consecinta, au infiintat asezaminte. Pe vremea cind comertul cu blanuri era la apogeu (in urma cu 200 de ani) aproximativ 200.000 de piei de castor erau vindute anual pe piata europeana pentru confectionarea cunoscutelor caciuli de blana de castor; pielea unui castor de talie mare era utilizata pentru a confectiona 18 caciuli. Acum 100 de ani, comertul cu piei de castor a cazut ca urmare a saturatiei pietei si, pe cale de consecinta, a disparitiei modei bazata pe pieile de castor, dar si datorita diminuarii numarului de animale vinate cu fanatism.O miscare ce viza protejarea castorilor a fost infiintata la sfirsitul anilor 1930 de catre Grey Owl (nume ce se traduce ’’bufnita cenusie’’). Originar din Anglia, Grey Owl a trait si si-a dedicat viata protectiei castorilor, scriind despre modul in care se defriseaza abuziv padurea canadiana si se dicimeaza stupid populatiile de castori. Dupa multe incercari, Owl a reusit sa obtina o pozitie oficiala a guvernului canadian/englez: vinarea/capturarea castorului a fost interzisa pentru multi ani. Odata cu formarea poporului canadian, castorul (Castor canadensis) a devenit una dintre emblemele nationale ale Canadei, micul animal fiind omagiat pe monede, timbre postale, ecusoane etc. Din animal haituit si vinat, castorul a devenit un animal protejat. Cu o speranta de viata de pina la 12 ani, castorul este cel mai mare rozator al Americii de Nord (fiind intrecut doar de Capibara –din America de Sud); el masoara intre 90-120 cm (lungimea cozii atingind 20-35 cm) si cintareste intre 16-32 kg. Stramosii castorului erau mult mai impresionanti. In epoca glaciara castorul gigant popula regiuni din Eurasia si America de Nord; potrivit estimarilor specialistilor, castorul gigant masura aproximativ 3 m si cintarea in jur de 350 kg. Daca pe uscat castorul pare un ursulet incet in miscari, in apa coada in forma de lopata il ajuta sa devina un inotator gratios. Corpul animalului este foarte bine adaptat atit la viata acvatica, cit si la cea terestra. Ochii, mici si rotunzi, sint prevazuti cu o a treia pleoapa transparenta care permite animalului sa vada foarte bine sub apa. Narile si urechile au muschi contractili ce permit inchiderea acestor orificii pe perioada scufundarii; gura poate fi inchisa in timpul scufundarii, permitind totusi animalului sa-si utilizeze incisivii. Coada aplatizata, musculoasa si acoperita de o piele solzoasa, este folosita pe post de cirma; uneori, castorul loveste apa pentru a-si impresiona adversarul si pentru a-si alerta familia despre un pericol/dusman. Pe uscat, castorul se sprijina pe coada atunci cind transporta ‘‘in brate‘’ ramuri, pietre sau argila. Labele anterioare sint scurte si nepalmate avind 5 falange prevazute cu ghiare ascutite –adevarate ’’miini’’ folosite pentru construirea digurilor sau la ’’pieptanatul’’ blanii impecabile, dar si pentru autodeparazitarea corpului. Sa nu uitam incisivii sai remarcabili, care cresc continuu si care sint folositi atit pentru a se hrani cit si pentru a-si construi adaposturile indiguite si, bineinteles, pentru a se apara. Viata castorului este direct legata de doborirea arborilor si construirea adaposturilor. Acest animal roade pina la 216 arbori anual, diametrul arborilor doboriti de el putind fi si de 40 cm. De obicei un singur castor incepe si va termina de ’’taiat’’ un copac; rar se intimpla ca un al doilea castor sa dea ’’o rontaiala’’ de ajutor (numai daca arborele este foare gros). Castorul este considerat a fi un desavirsit ’’inginer hidrotehnist’’, capabil sa construiasca diguri de o mare soliditate; el construieste diguri ce ridica nivelul apei pentru a preveni inghetul pina la fundul lacului pe perioada iernii –aceste diguri ii permit accesul subacvatic pe sub stratul de ghiata (digurile pot avea pina la 5,5 m inaltime). Astfel, castorul isi creaza un adapost cu suficient ’’spatiu locativ’’ pentru familie, dar care are si camara de provizii si camera de odihna. Locuinta si digul sint facute din tulpini si ramuri de copac ingenios amplasate, iar ca intaritura sint folosite frunze, pietre si argila. Adapostul este amplasat in barajul principal si are acces subacvatic, prin doua tunele; toate incaperile sint dispuse cu 10 cm deasupra nivelului apei si sint construite de ’’inginerul castor’’ cu gura de aerisire directa. Gura de aerisire este foarte mica si este cimentata (tot de catre castor) si nu permite animalelor de prada sa patrunda in adapost. Camara este construita in apropierea adapostului, iar o alta rezerva de iarna este amplasata pe linga dig. Referindu-ne la digurile facute de castor, este interesant de stiut cit de grijuliu este acesta cu proiectul sau: digurile sint inspectate si intretinute de animal pe toata durata anului. O alta indeletnicire a castorului este aceea de a construi o retea de canale deviate din alte cursuri de apa invecinate. Canalele, de 1,5 m latime si 1 m adincime sint caile de acces pe care animalul isi transporta alimentele spre camarile cu provizii. Castorul se hraneste cu plante ierboase si fibroase, preferind ramurile, frunzele, iarba, scoarta de copac, radacinile; arborii preferati sint: plopul, salcia, mesteacanul (un jumatate de hectar de salcie asigura hrana unui castor timp de 1 an). Animal monogam, castorul isi alege partenerul pe viata. Familia este unitatea de baza a coloniei, femela fiind figura centrala. In general, femela este cea care alege amplasamentul viitorului camin; cind masculul moare, femela ramine cu grupul familial si un alt mascul se va alatura acestuia; cind moare femela si nu a lasat nici un urmas femela, masculul abandoneaza grupul. Acuplarea are loc in lunile ianuarie-februarie; gestatia dureaza 105 zile;puii (in numar de 4) au o greutate de 450 gr. Chiar de la nastere puii au blana, dinti, ochii sint deschisi; ei pot sa mearga si sa inoate, dar nu parasesc cuibul inainte de a implini o luna de viata. Puii ramin cu parintii pina la virsta de 2 ani, dupa care dispar in natura. In primul an de viata puii nu muncesc alaturi de parinti, ci stau si invata activitatile coloniei, ca apoi sa isi ’’inceapa ucenicia’’ in arta hidrotehnicii. Cu toate ca este un animal foarte precaut, dar totodata curajos, castorul devine vulnerabil si cade prada lupului, risului, coiotului si carcaju-ului. Singurul animal acvatic care il deranjeaza, atacin du-l chiar in vizuina, este vidra. Dar, din nefericire, cel mai inversunat dusman al castorului ramine omul…
ANDREI P: ‘’Cine n-a avut de-a face inainte cu camioanele nu are habar in ce intra. Cind ti-ai luat camion, cale de intors nu mai e, nici concediu nu-ti mai iei pentru ca sa platesti ratele“ Nu este deloc usor sa-ti cumperi un ‘’truck’’. Eu nu as incuraja pe nimeni sa-si cumpere, daca nu se pricepe la camioane si daca nu a trecut mai intii ‘’testul rezistentei’’ -cel putin 2 ani in munca de sofer de camion. Chiar prietenilor mei, care vin in Canada cu gindul sa se faca soferi de camion si apoi sa-si cumpere repede-repede reusesc propriul camionul le spun sincer: << Las-o pe asta ultima! Ca nu-i usor!>> Foarte multa lume se pacaleste si isi strica si viata de familie, tot… Multi vin din alte meserii, nu se pricep la camioane. Fiecare trebuie sa se gindeasca sincer, sa analizeze ce stie sa faca, daca este rezistent, daca poate sa faca fata in primul rind meseriei de sofer de camion. Care nu este deloc usoara. Cunosc multi care au abandonat dupa doua-trei luni. Si tocmai de aceea ii sfatuiesc pe toti sa nu se arunce sa cumpere camion dupa ce au strins niste bani in primele luni de soferie. Sa stea mai inainte de vorba cu ei insisi in cel mai sincer mod cu putinta, sa-si evalueze drastic limitele! Cumpararea propriului camion… Parerea mea este ca daca ar fi o afacere usoara noi emigrantii n-am avea acces la ea! Daca era ceva usor, din 3-4 canadieni unul avea camionul lui. Cei de aici au fie o companie puternica, fie lucreaza ca soferi -si-si iau salariul, schimba compania cind nu le mai convine. Pot pleca de la o companie la alta, nu stau legati de teama ca nu vor avea din ce plati ratele la camion. Ca sa-ti cumperi cvamion este foarte usor. Dar dupa aceea? Cine n-a avut de-a face inainte cu camioanele, nu are habar in ce intra. Cind ti-ai luat camion cale de intors nu mai e, nu mai ai ce face. Companiile mari lucreaza cu camioane care au pina in 700.000-800.000 de km, atit cit sint in garantie. Dupa aceea camioanele trebuie vindute, companiile mari nu stau sa le repare, prefera sa le inlocuiasca. Daca la masini mici reparatiile sint scumpe, va dati seama cit costa sa repari un camion! Iar daca nu te pricepi, la garaj e de jale. Daca te duci la garaj si vad ca nu te pricepi…E foarte dur. Stiu pe cineva care si-a luat camion si a platit in primul an 60.000 $ numai pentru reparatii! Deci, dupa ce-si fac numarul de km de care spuneam, companiile mari dau camioanele la dealeri. Dealer-ul este singurul de la care poate cineva cumpara un camion cu bani mai putini, unul uzat fiind in jur de 45.000 $. Dealer-ul face finantarea la camion, isi ia partea lui si, in foarte multe cazuri, dupa ce a iesit din garantie camionul incepe sa aiba probleme. Iar cel care a cumparat camionul trebuie sa plateasca si reparatiile si ratele la el. Eu unul nu stiu pe nimeni care a cumparat un camion vechi si poate spune ca a facut treaba buna. Cred ca cel mai bine este ca cel care vrea devina proprietar de truck sa se testeze bine inainte lucrind ca sofer, tocmai pentru a nu intra in astfel de probleme. Unii nu inteleg de ce le spun asta… Stiu un al caz, cineva care vroia sa-si ia un camion uzat, la vreo 1.400.000 km. Si ma gindeam ingrozit ca acel camion se poate strica, fereasca Dumnezeu, chiar la prima cursa. Si poate omul nu mai are bani nici sa-l scoata de pe autostrada sau sa-l duca la un cimitir de camioane. Inteleg perfect ca cei care vin din Romania vor sa faca multe. Dar trebuie sa fie foarte atenti in ce se pot baga! Nu e o afacere usoara. Daca isi iau camion fara sa stea sa analizeze temeinic inainte, fara sa stie daca vor rezista ani de zile ca si sofer de camion, atunci exista riscul sa-si destrame familiile. Pentru ca in trei luni de soferie nu ai timp nici sa te dumiresti daca vei rezista pentru ani buni in aceasta meserie. Soferii de camion sint plecati in curse foarte mult timp. Stiu multi care in nici un an de zile dupa ce si-au luat camion si-au pus problema: „Ori camionul, ori familia mea!“. Si ce faci daca ai rate de platit pentru ani buni? E datoria de platit, te stringe de git! Dupa parerea mea, cei care vor sa-si ia camion ar trebui sa aiba experienta de cel putin doi ani ca soferi de camion, sa vada daca familia poate accepta regimul lor de munca, daca el insusi poate rezista la ritmul de munca, daca il ajuta satatatea sa traga macar 5 ani, cit sa plateasca toate ratele. Cind ai rate de platit trebuie sa tragi din greu, orice s-ar intimpla. Nu iti permiti sa refuzi vreo cursa, nici macar sa te imbolnavesti si sa zaci nu poti. Cit crede cineva ca va cistiga in plus daca are propriul camion? Cu o luna de zile pauza pe an deja a dezechilibrat totul. Pentru ca desi nu ai miscat camionul o luna de zile, trebuie sa platesti rata, plus asigurarea, plus… Stiti cum se fac asigurarile? Cind ai camionul tau si faci un accident, primii 5.000 $ tu ii platesti. Iar daca are camionul nevoie de reparatii si sta nemiscat 4-6 saptamini, nu faci nici un ban! Asta trebuie constientizat inainte ca cineva sa se arunce in mirajul asta. Oamenii o iau extrem de simplu, isi spun ca lucreaza citeva luni, isi cumpara camion si „s-au scos, s-au rezolvat“. Dar problemele abia atunci incep. Am trecut prin toate, le stiu, dar norocul meu este ca ma pricep la masini, aveam o mare experienta din tara si in mecanica, si in soferia pe masini mari, pe curse lungi. Asa ca ii sfatuiesc cu toata sinceritatea pe cei care vor sa-si cumpere camion: asteptati 1-2 ani pentru a va convinge ca rezistati in meseria asta si ginditi-va la familie…cit stati departe de ea cind sinteti plecat in curse si cit o expuneti riscului financiar daca nu va pricepeti la mecanica si ati achizitionat un camion vechi!
Am facut liceul in Montreal, apoi m-am inscris la o scoala profesionala. Cea pe care o urmez eu, École des métiers de la construction de Montréal, impunea sa ai la matematica nivel de secundar IV, la engleza nivel de secundar III, iar la franceza nivel de secundar IV. La mecanic a auto, de exemplu, nivelul cerut pentru matematica este secundar V. Absolventii de la aceasta scoala vor termina ca ucenici (‘’apprenti’’) in diverse domenii. Mi-am ales ca domeniu ceea ce aici se numeste ‘’carellage’’ (pus faianta, gresie, granit, marmura etc). Fata de cursul de instalator, care dureaza 1.800 de ore, cel pe care mi l-am ales eu dureaza 690 de ore (6 luni) si termini ca ucenic, cu un salariu de 17,40 $/ora. Dupa primul an ca ucenic, deci dupa alte 2.000 de ore, salariul creste, si vor fi cresteri salariale si dupa cel de al doilea an si al treilea an de ucenicie. Apoi, daca vrei sa ajungi mester (‘’compagnon’’) trebuie sa dai un examen. A fi mester iti da posibilitatea sa lucrezi pe cont propriu, sa ai direct contracte, ceea ce, evident, reprezinta un salt financiar semnificativ, ajungi cam la 29,50$/ora. Actele necesare pentru inscrierea la aceste cursuri a persoanelor care nu sint nascute in Canada *Formularul cu cererea de admitere; * Unul din urmatoarele acte: cardul de cetatean canadian/ cardul de cetatean permanent/ formularul IMM 1000/ certificatul de selectie in provincia Québec/ o dovada a rezidentei permanente in Québec (contractul de inchiriere a locuintei/ factura de plata a taxelor municipale/ scrisoare de la locul de munca); * Evaluarea comparativa a studiilor efectuate in afara provinciei Québec (echivalarea studiilor), realizata de Ministerul imigratiei si al comunitatilor culturale din Québec. Eu a trebuit sa dau examen de admitere pentru ca eram 60 de candidati pe 14 locuri, dar exista sansa de a scapa de aceasta proba daca numarul de candidati nu il depaseste pe cel al locurilor disponibile din acel an. Examenul a fost scris (matematica, franceza etc), tip grila si a durat 4 ore -toate modulele se dau in aceste 4 ore. Este un profesor care, atunci cind expira timpul pentru un modul spune ‘’Stop! Incepeti modulul urmator!’’ Nu a fost mare lucru! La matematica ne-au dat ‘’probleme’’ de clasa a II-a! Inmultiri, impartiri, corespondente de figuri geometrice. La franceza am avut iar chesiuni simple, de gasit sinonime/antonime etc. Deci, nu e greu, dar trebuie sa te incadrezi in timp, ca sa bifezi raspunsurile la cit mai multe intrebari din cele citeva zeci. Vazind ce usor a fost examenul am crezut ca si cursurile vor fi la fel, dar nu este asa. Cursurile sint putin mai grele, presupun atentie si precizie in tot ceea ce faci, mai ales ca trebuie sa cunosti sistemul de aici -inch, pouce, pied etc; ti se mai cere si matematica, dar nu de nivel foarte complicat. Dar, sa fim sinceri: cei care vor sa faca aceasta meserie nu trebuie sa se sperie, pentru ca nu sint cursuri de nivel de colegiu, sint extrem de accesibile. Doar ca atentia si precizia trebuie sa ‘’functioneze brici’’. In timpul cursurilor se dau examene dupa fiecare modul parcurs si eu nu stiu sa fi picat cineva la aceste examene (de matematica, securitate pe santier si probe practice). Probele care nu presupun proba practica sint tip grila. La modul practic, de ciment de exemplu, invatam sa facem ziduri, scari etc de ciment, iar la examen ne pune sa realizam un zid de ciment. Deci nu este nimic complicat! Fata de sistemul de invatamint din Romania, cel de aici pune foarte mare accent pe practica. Mai mult decit credeam. Teorie se face foarte putin, doar ‘’baza’’. Revenind la accentul pus pe practica: fiecarui elev i se repartizeaza cite un cubicul de dimensiunea unei sali de baie. In acest cubicul elevul trebuie sa puna in practica ce invata (sa puna un zid de ciment, gresie, faianta, un zid mic pentru dus etc). Fiecare lucreaza in ‘’casuta lui’’. Echipamentul pentru cursul pe care il fac eu nu presupune mari cheltuieli. Dar depinde de modalitatea prin care te-ai inscris la scoala. Inainte de a ma inscrie la cursuri lucrasem in alta parte, dar acea companie s-a inchis si am intrat pe somaj. Asa ca m-am dus la un agent de la Emploi Québec si i-am spus ca vreau sa fac acel curs si m-au finantat ei. M-am dus si mi-am cumparat haine, bocanci si ei mi-au rambursat banii. Cei care nu sint pe somaj si vor sa faca acest curs isi cumpara din banii lor doua perechi de pantaloni, doua camasi, doua tricouri, casca de protectie, ochelari de protectie si bocancii de protectie, totul costa in jur de 300 $. Trusa de ustensile o primim de la scoala si trebuie returnata la sfirsitul cursurilor. Nu exista examen final pentru ca, asa cum spuneam, dupa fiecare modul se da cite un examen. Te poti orienta spre aceasta meserie la orice virsta, caci nici scoala si nici meseria in sine nu sint grele. Avem si fete printre noi, unele chiar la cursurile pentru sudori, si se descurca foarte bine. In clasa noastra cel mai tinar elev are 19 ani, iar cel mai virstnic are 48 de ani. Stiu ca in scoala la noi, dar la cursurile pentru alte meserii, mai sint citiva romani, unii dintre ei sint absolventi ai unei facultati din Romania, iar dupa venirea in Canada s-au orientat spre meserii pentru ca se cistiga bine si sint sanse mari sa-si gaseasca de lucru, cererea in constructii fiind foarte mare. Acum este chiar o explozie de cereri de personal in domeniul constructiilor. La terminarea cursurilor trebuie sa-ti gasesti singur o companie care sa-ti garanteze 150 de ore de munca pe o perioada de trei luni de zile. Ori gasesti tu prin ziare o astfel de companie, ori dai telefon la Comisia de constructii din Québec, spui ca abia ai terminat scoala si ca ai nevoie de aceste ore de munca pentru a-ti putea lua certificatul de competenta ca ucenic si ti se va cauta un angajator. Dupa ce ai facut cele 150 de ore, la comisia amintita te prezinti din nou cu hirtia care atesta ca ai lucrat toate orele, achiti 100 $ si ti se elibereaza un ’’Certificat de compétence-apprenti’’. Dupa acumularea a 6.000 de ore, in care se includ si orele de cursuri, trebuie sa promovezi un examen in urma caruia primesti ‘’Carte de compétence-compagnon’’. Adica esti mester (‘’compagnon’’) cu un salariu care in timp ajunge si la 29 $/ora, sau poti sa-ti deschizi propria companie. De altfel, profesorii de la scoala ne indeamna sa ne facem cele 6.000 de ore pentru a lucra pe cont propriu. Chiar de la ei stim ca in afara orelor de curs pe care le sustin la scoala, ei insisi au companiile lor. Unul dintre ei a mers cu sinceritatea mai departe si ne-a spus ca la o lucrare cistiga 800 $-900 $. Avantajul in domeniul pe care mi l-am ales este acela ca avem de lucru pe toata durata anului, nu sint conditionat de vreme, asa cum sint cei care lucreaza pe santiere si iarna nu pot lucra. Meseria mea se executa in interior. Iar gresie si faianta pune lumea si iarna, deci ai de lucru! Din toate punctele de vedere cred ca merita sa faci cursul si sa poti practica aceasta meserie! Ceea ce trebuie stiut: in constructii nu-si gasesti de lucru dind telefoane si trimitind CV-uri. Nu! Trebuie sa te duci pregatit atunci cind bati la usa unei companii ca sa gasesti de lucru, trebuie sa ai cu tine echipamentul si trusa de scule pentru a putea incepe munca imediat. Poti avea norocul ca exact atunci angajatorul sa aiba nevoie de un om. In constructii nu are nimeni timp sa stea de vorba cu tine la telefon, sa stea linga fax sau sa verifice pe e-mail ce CV-uri primeste. Cel mai repede se rezolva pe loc. Dupa ce verifici pe site-uri (www.construction411.com, www.construjob.ca)ce firme cauta sa angajeze, cel mai bine este sa-ti iei CV-ul, echipamentul si sa te duci sa bati direct la usa lor… Caci norocul si-l face omul! Drepturile acordate de DEP –Diploma de studii profesionale DEP este eliberata de Ministerul educatiei din Québec si, impreuna cu dovada efectuarii a 150 de ore de munca pe durata a trei luni la un angajator inregistrat la CCQ, permite Comisiei de contructii din Québec sa elibereze un certificat de competenta pentru ucenici (‘’Certificat de compétence-apprenti’’). Acest certificat confirma faptul ca ucenicul este admis pentru invatarea unei meserii din domeniul constructiilor. Cursurile se intind, in functie de meseria aleasa, de la 1 la 5 module de cite 2.000 de ore fiecare. La sfirsitul acestui proces, ucenicul este supus unui examen de calificare si dupa promovarea acestuia primeste ‘’Carte de compétence-compagnon’’.
