luni, martie 18, 2024
CANADA CONSULTING IMMIGRATION SERVICES
AcasăMozaicInterviu cu Sofia Vicoveanca: Ma mindresc ca sint românca!

Interviu cu Sofia Vicoveanca: Ma mindresc ca sint românca!

Sofia Vicoveanca„Floare-aleasa de pe lunca / Ma mindresc ca sint românca. / Port straiul bucovinean /  Si cint doina de alean / De la munte, de pe ses, in graiul stramosesc” – spune unul dintre multele frumoase cintece ale celebrei interprete de folclor din Bucovina. Pe 23 septem­brie marea artista Sofia Vicoveanca va implini 75 de ani si, cum a debutat la virsta de 18 ani, aniverseaza si 57 de ani de cariera artistica; iar cum primul sau disc a aparut in 1966, iata ca tot in acest an artista va sarbatori si 50 de ani de la acel eveniment.

 Am intilnit-o de citeva ori in România si aici, in Canada; am colaborat cu ea la Cluj in anii ’80, impreuna cu Ansamblul folcloric Somesul-Napoca, si de fiecare data am simtit ca am in fata o personalitate pe cit de modesta, pe atit de carismatica si de uriasa in originalitatea si profunzimea cin-tecelor carora nimeni nu a reusit sa le confere atita sensibilitate si monumentalitate.

Cind i-am oferit o cabina de artist privata intr-un turneu in judetul Cluj, doamna „Sofica”, cum ii spun cei apropiati, a refuzat spunindu-mi: „Nu vreau sa am o cabina eu singura, ma duc cu fetele (dansatoarele din ansamblu), ca am sa fiu destul singura cind ma voi duce pe lumea cealalta”.

Am fost si la Vicovul de Jos pe vremea cind parintii ei mai traiau si am batut la usa casei batrinesti a lui Badea Gheorghe Fusa (numele de familie al artistei). Mi-a deschis mama ei, Veronica, si cind i-am spus cit de iubita este fiica ei si peste Ocean mi-a multumit cu lacrimi in ochi ca am gasit timp sa ajung pina acolo in sat ca sa o vad si sa ii spun asta. Astazi, casuta de la Vicov a fost rascumparata de artista de la fratii ei si a fost amenajata in Muzeu de costume populare românesti, deocamdata privat, cu peste 200 de piese de colectie, dintre care unele vechi de peste 100 de ani.

De la Sofia Fusa la Sofia Vicoveanca

Vania Atudorei: – Doamna Sofia, multi stiu ca sinteti din Bucovina, „Tara fagilor” („buche” insemnind fag in lb. germana), dar v-ati nascut intr-un sat aflat astazi in Ucraina.

Sofia Vicoveanca: – Intr-adevar, in satul Toporauti de linga Cernauti, in 1941, sat românesc deoarece apartinea boierului Barnovschi. Apoi, in 1775 a trecut la Imperiul Austro-Ungar, dupa care la România, la Marea Unire din 1918. Iar in 1944 a fost anexat la URSS, la Ucraina, an in care parintii mei impreuna cu cei patru copii, eu fiind cea mai mare dintre ei, au decis sa se refugieze in România. Si asa am ajuns sa locuim in judetul Suceava, mai intii in satul Bivolarie si apoi la Vicovul de Jos. Satul nu e departe de Boian – Cernauti, de unde in 1898 au emigrat si primii români in Canada, Ichim Yurko si Ilie Ravliuk. Si mai trebuie sa stiti ca intr-un alt sat, tot de linga Cernauti, la Marsenita, a vazut lumina zilei si marea interpreta de muzica usoara Sofia Rotaru (am avut sansa sa merg in aceasta vara, in iunie, la Boian, Marsenita, Toporauti, Cernauti si la Hotin, ca intr-un pelerinaj de suflet – n.a).

Numele meu de fata este Fusa, dar dirijorul George Sârbu de la Ansamblul folcloric Ciprian Porumbescu din Suceava, care pe cind aveam 18 ani m-a angajat in urma unui concurs, mai intii la cor, mi-a spus ca Fusa nu prea suna a nume de artista si mi-a propus sa il schimb cu cel de Vicoveanca, dupa satul copilariei mele. Si astfel a aparut in lumea artistica Sofia Vicoveanca. In acte sint cu numele de Sofia Micu, dupa barbat – nicaieri nu sint Vicoveanca, desi toata lumea asa ma stie. Ucenicia mea intr-ale cintecului am facut-o la Scoala Populara de Arta din Suceava. Iar din 1998 sint legata si de orasul dvs. natal, Botosani, deoarece este anul in care am fost angajata la Orchestra de muzica populara „Rapsozii Botosanilor”, dirijata de maestrul Ioan Cobâla.

– Orasul Suceva v-a onorat cu titlul de cetatean de onoare, dar si cu un bulevard care va poarta numele.

– Am fost emotionata de aceasta decizie, nu multi artisti au parte de onoarea ca o strada din orasul lor sa le poarte numele inca de cind mai sint in viata. In cazul meu este vorba despre o portiune a soselei europene E85, care traverseaza municipiul Suceava.

RDCanadaImmigration

– Dar au mai fost si altele, ma refer la decoratii si titluri.

– Primul a fost Meritul cultural clasa a IV-a -in 1973, apoi acesta a fost transformat in clasa I-a trei ani mai tirziu, dupa ce tot in 1976 primisem medalia Tudor Vladimirescu. Apoi au urmat Crucea Nationala Serviciul credincios, Ordinul Meritul Cultural Mare Ofiter si altele (in 2014, la Castelul Peles a primit de la Familia regala a României decoratia Ordinului Coroana Regala a României, gradul de Cavaler – n.a).

– Bucovinenii au infiintat si prima biserica româneasca ortodoxa de pe continentul american: in 1902 la Regina, apoi in 1918 la Montreal, biserica Buna Vestire.

– Bucovinenii sint oameni cu credinta lui Dumnezeu, ii vedeti duminica la biserica in fiecare sat, imbracati frumos in costume populare. Iar Paste si Craciun ca in Bucovina mai rar, acolo toate sarbatorile religioase sint pline de lumina, de frumusete si de un fast aparte.

– Pe linga cintecul care v-a insotit toata viata, ati facut si filme si ati scris si trei carti.

Patima cititului si a scrisului am luat-o de la sotul meu, Victor Micu, fost ziarist la ziarul local al Sucevei, „Zori noi”. A decedat in 2001, avea 70 de ani si astfel am ramas cu fiul nostru Vlad-Bogdan, nascut in 1971, care dorea sa se faca aviator dar a devenit operator la TVR; are doua fetite frumoase, Ana-Sofia si Maria-Catalina, deci sint bunica si mi-a dat Dumnezeu bucuria sa le vad crescind si sa le am linga mine in vacantele lor scolare. Asa am avut sansa sa am filme la TVR facute de fiul meu. Cele trei carti scrise de mine sint de poezii: „Dureri ascunse” (1996), „Cu inima-n palme” (2004) si „Taine in adinc pastrate” (2009).

M-am nascut sub o stea norocoasa

– Cum se explica extraordinara varietate de cintece din repertoriul dvs?

– Eu cred ca m-am nascut sub o stea norocoasa. Bucovina, ca si Maramuresul – nu stiu, zau, ce are Nordul României! – este o zona unica, de o varietate incredibila de cintece si dansuri, lente si rapide, de doine si cintece de joc, de jale, catanie, dragoste, de leagan etc. Si am avut noroc sa merg in sate la batrini interpreti si sa culeg eu insami cintece, sa fiu prima care le valorifica public in spectacole, la tv si radio, pe discuri, in turnee.

– Nu ati purtat vreodata pantofi pe scena, numai opinci si numai costumul traditional cu nelipsita traistuta.

– Modelul meu la inceputul carierei a fost „Doamna muntilor”, frumoasa si talentata Lucretia Ciobanu. Va amintiti de ea cu frumoasa-i palariuta pe cap (comânac), inalta, dreapta, demna, eleganta si cu traista la briu.

– Unul dintre cele mai emotionante si mai mari concerte ale dvs. a fost la Chisinau, numit de moldoveni „concert istoric miracol”.

– Asta s-a intimplat in 1988, in plin regim comunist. Pina atunci cintasem in mai toata Europa, Africa, America, dar niciodata in Moldova de peste Prut, la fratii mei. Nu era voie, era pe timpul regimului comunist, granita era cu sirma ghimpata. {i le-am spus moldovenilor ca ma simt acolo ca la mine acasa. Plecasem cu trenul, la invitatia directorului Filarmonicii de acolo, dl Mihail Murzac, si a maestrului Nicolae Botgros. Sala Operei Nationale din Chisinau era arhiplina, in sala era si marele poet Grigore Vieru, iar orchestra era celebra „Lautarii”, dirijata de virtuozul Nicolae Botgos. Am aparut pe scena cintind „Mugurel de primavara, vin cu dor sa va cint iara”… Plingea lumea in sala, au fost momente de o intensitate si emotie unica si extraordinara. Iar cind am cintat „Balada lui Stefan cel Mare”, sala s-a ridicat in picioare cutremurata…

 

– Vocea dvs. este cu totul particulara, o voce grava ce aminteste de Maria Tanase, pe cind majoritatea vocilor de femei sint de soprana.

– Daca o sa ascultati primele mele inregistrari veti fi surprins: nu aveam deloc vocea de azi. Dar cind am nascut, in 1971, am urlat din cauza „chinurilor facerii” si vocea mi s-a ingrosat dintr-o data, de la acea fortare a corzilor vocale…

Eram disperata ca mi-am pierdut vocea, caci coborise cu o terta mai jos. Si imi faceam mari griji cum voi mai cinta eu cu o voce de barbat?! Spre norocul meu, vocea a devenit si mai interesanta, mai deosebita, mai grava in sensul bun. Si asa am trecut la un repertoriu nou, adaptat la noua voce.

Sofia Vicoveanca este si artista care a realizat cele mai multe inregistrari pe discuri, numarul lor fiind de 42, ultimul aparut in 2016 fiind o compilatie din colectia „Taifasuri” – intitulata „Ca la Vicov”, acesta contine 21 dintre cele mai frumoase melodii ale marii artiste.

Prof. VANIA ATUDOREI

- Advertisement -
Articolul precedent
Articolul următor

Canada