Unui rezident canadian care efectuează vizite dese și lungi în Statele Unite, Internal Revenue Service (IRS) îi poate impune statutul de rezident permanent american.
Începînd din 1 iulie 2014, autoritățile vamale din Canada și SUA folosesc o bază comună de date, astfel încît ambele state știu exact cînd intrați sau ieșiți dintr-una din țări, respectiv durata exactă a fiecărei șederi în cealaltă țară. Dar autoritățile vamale din Statele Unite nu știu exact durata unei călătorii pe care o faceți într-o croazieră care are punctul de plecare din această țară, astfel încît există pericolul ca respectiva perioadă să fie adăugată în mod automat duratei vizitei dvs. pe teritoriul SUA.
Calculul duratei de ședere în Statele Unite este unul pur aritmetic. Pentru fiecare an calendaristic, numărul zilelor de prezență pe teritoriul american este suma următoarelor trei elemente:
– Numărul zilelor petrecute în SUA în anul curent (să spunem 2015).
– O treime din numărul de zile petrecute în anul imediat precedent (deci în 2014).
– 1/6 din numărul total de zile petrecute cu 2 ani în urmă (deci în 2013).
Dacă totalul acestor trei elemente depășește 183 de zile și dacă respectiva persoană a petrecut deja în anul curent 31 de zile pe teritoriul Statelor Unite, reglementările fiscale americane îi impun acelei persoane statutul de rezident pentru scopuri fiscale în anul curent.
Consecințele acestei situații sînt: obligativitatea declarării veniturilor totale obținute oriunde în lume, reglementări restrictive legate de modul fiscal de raportare, penalizări severe în cazul omiterii declarării sumelor de bani existente în conturi bancare din afara SUA și, implicit, pentru neproducerea declarațiilor de impozit necesare.
Drept urmare, orice persoană care teoretic poate atinge limita celor 183 de zile calculate în baza celor trei elemente menționate trebuie să fie foarte atentă la situația sa, înaintea IRS, pentru că altfel va fi prea tîrziu.
Excepții de calcul
Formula de calcul prezentată anterior consideră porțiunile de zi petrecută în SUA ca fiind zile întregi, cu cîteva excepții. Spre exemplu, dacă o persoană se îmbolnăvește și drept urmare nu poate părăsi teritoriul SUA – în acest caz perioada stată peste limita de 183 de zile va fi exclusă din calcul. Totuși, această excepție nu se aplică dacă persoana era deja bolnavă la data intrării în Statele Unite.
Ca regulă generală, în baza formulei oficiale de calcul, petrecerea a 126 de zile anual pe teritoriul SUA în 3 ani consecutivi duce automat la impunerea statutului de rezident fiscal al Statelor Unite. Cu toate acestea, dacă în decursul unui an se petrec mai puțin de 183 de zile, o excepție pentru neaplicarea statutului de rezident fiscal poate fi cerută în cazul în care se poate invoca o conexiune mult mai apropiată cu o altă țară cu care Statele Unite au încheiat o convenție fiscală, cum ar fi de exemplu Canada.
În această situație, persoana respectivă poate completa formularul „8840 Closer Connection Exception Statement for Aliens” pînă la data maximă legală – aceeași cu cea aferentă formularului „1040NR U.S Nonresident Income Tax Return” sau „1040NR-EZ U.S Income Tax Return for Certain Nonresident Aliens with No Dependents”. Formularul 8840 precizează clar faptul că dacă acesta nu se depune pînă la data limită prescrisă, persoana respectivă nu va fi eligibilă pentru a beneficia de excepția mai sus menționată.
Legat direct de situația rezidenților canadieni care petrec mai mult de 183 de zile în SUA în decursul unui an, Convenția fiscală dintre cele două țări prevede la articolul IV faptul că o persoană căreia i se impune statutul de dublu rezident poate fi considerată doar rezident canadian în baza unor „teste” fiscale ce îi vor fi aplicate, și anume: localizarea centrului principal de interes personal și economic al persoanei, centrul intereselor vitale, locul unde locuiește în mod obișnuit și unde își are reședința principală, cetățenia.
Totuși, trebuie reținut faptul că pentru un rezident canadian care stă mai mult de 183 de zile în Statele Unite, a se baza doar pe prerogativele articolului IV din Convenția fiscală Canada-SUA nu va fi deajuns. Aceasta deoarece chiar dacă persoana nu va fi declarată rezident SUA, ea va trebui totuși să respecte obligații legate de producerea declarațiilor de impozit pe care le are un cetățean american. Obligatoriu pentru rezolvarea problemei este completarea formularului „8840 Closer Connection Exception Statement for Aliens”.
Scris de FLORIN DUMITRESCU