Multi parinti isi lasa copiii ore intregi in fata televizorului. De multe ori si fara sa controleze ce programe privesc micutii. Stim cu totii ca prea multe ore la televizor fac rau. Dar cit de rau, care sint consecintele? Si care este comportamentul corect? Televizorul a devenit o „dadaca” extre m de convenabila: nu cere sa fie platita, nu are nici alte pretentii, nici nu se cearta cu noi, nu ne lasa balta, consuma foarte putin (curent electric) si reuseste sa ii tina micuti linistiti ore intregi. In felul acesta, multi parinti obositi dupa o zi de lucru reusesc sa se relaxeze putin, nederanjati de solicitarile nazdravanilor.
Este deci televizorul dadaca ideala? Ce putem sa ne dorim mai mult? Poate dadaca ideala pentru o zi, o luna, un an…. Daca insa ne gindim la ce va fi cu copiii care se uita prea mult la televizor, vom vedea ca aceasta „dadaca” este cea mai rea afacere pe care o putem face. Copiii lasati de mici pe „mina televizorului” devin agresivi, comportamentul lor este alterat, riscind sa devina violent. In plus, acest comportament ramine si cind copiii devin adulti. *Cum s-a ajuns la o asemenea concluzie? Pe de o parte este relativ usor de banuit ca asa ceva se poate intimpla. A fost insa efectuat si un studiu stiintific pe durata a multi ani de zile. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Otago, Noua Zeelanda, a urmarit in mod constant 1000 de copii nascuti in anii 1972 si 1973, urmarire ce a inceput de cind acestia aveau 5 ani si s-a incheiat cind copiii au implinit virsta de 15 ani.
Dar studiul nu s-a incheiat, caci si proaspetii adulti au intrat in programul ulterior de terior urmarire-cercetare. In cadrul studiului s-a inregistrat cite ore petreceau copiii in fata televizorului si s-a ajuns la concluzia, publicata intr-un articol in revista Pediatrics, ca tendinta de a avea un comportament agresiv si antisocial era cu circa 30% mai mare la cei care stateau mai multe ore in fata televizorului. Chiar si ca adulti acesti copiii erau mai agresivi, cu tendinta de a manifesta emotii negative si de a avea probleme psihiatrice. Din ce cauza? Copiii pina la 10 ani nu au discernamintul format: tot ceea ce privesc ii formeaza. In bine si… in rau. Micutii sint plini de entuziam si gata sa invete orice. Multe din programele transmise la televizor sint insa violente, deci au un efect negativ asupra lor. Copiii si adolescentii asimileaza violenta si ajung sa o exprime la rindul lor, devenind mai agresivi. Pentru ei este normal: invata orice, rapid. Este vina parintilor daca asa ceva se intimpla.
Care este comportamentul corect? Care este solutia? Inchidem televizorul pe veci sau eventual il ducem in garaj? Sau si mai bine: il aruncam? Nu, nici chiar asa. Sa nu exageram! Doua ore pe zi de uitat la televizor, mai ales in cazul copiilor intre 5 si 10 ani, sint suficiente si pot sa fie chiar instructive sau relaxante, mai ales atunci cind alaturi de ei este un adult care sa le explice ce se intimpla, daca acest lucru este necesar, si sa comenteze/dezbata impreuna. Copiii si chiar si adolescentii, de multe ori, se identifica cu personajele – este deci important sa inteleaga bine care este rolul acestora si sa aiba posibilitatea sa priceapa cum se relationeaza cu societatea in care traiesc ceea ce vad pe ecran.
Un alt rezultat interesant, chiar daca oarecum de asteptat, este rolul culorilor. Negrul si rosul intens genereaza agresivitate si reactii emotive negative. Deci desenele animate cu singe si batai, cu personaje desenate in culori inchise ar fi de evitat, daca nu vrem sa avem un copil agresiv, violent. Sint de preferat desenele animate in culori pastel, care, pe linga voia buna pe care o genereaza, favorizeaza relaxarea. Iata deci ca este important ca si atunci cind sintem obositi si stresati sa nu ii lasam pe micuti singuri in fata televizorului. Chiar daca este aparent o solutie comoda, are un pret mult prea mare: sanatatea si echilibrul psihic a celor mai dragi, a copiilor nostri!
CATALINA OANA CURCEANU, prim-cercetator in domeniul fizicii particulelor elementare si al fizicii nucleare Laboratori Nazionali di Frascati, INFN, colaborator Scientia.ro.
