Durerile de spate au ajuns la ora actuala o parte integranta a vietii cotidiene occidentale, iar noi le acceptam ca pe ceva organic, ce ne apartine si practic face parte din corpul nostru: aproape toata lumea sufera azi de dureri de spate sau tensiuni si blocaje la diferite nivele ale corpului.
Se spune ca obisnuinta este a doua natura, lucru confirmat inca o data de cei care prefera sa isi duca si sa pastreze aceasta suferinta surda in corp, pina la limitele suportabilului, in loc sa caute o solutionare urgenta. Mai mult chiar, dupa o vreme subconstientul considera aceasta durere ca pe o entitate integranta a corpului fizic, iar frica de a nu pierde ceea ce deja ii apartine contribuie indiscutabil la aminarea gasirii unei solutii pentru a o elimina (si a se vindeca).
Este vorba de binecunoscutul sindrom al persoanelor care, inconstient, s-au imprietenit cu durerile si problemele de care sufera, si care nu vor ezita sa povesteasca tuturor despre suferintele lor; si, culmea, o fac cu pasiune si in detaliu, asemenea celor care isi povestesc aventurile palpitante sau impresiile unei calatorii fascinante. Asta in loc de a cauta solutionari si ameliorari ale durerilor. Putini sint cei care se intreaba de ce sau cum este posibil ca au ajuns sa-si accepte starea de suferinta; si s-ar putea ca si mai putini sa fie cei care isi pot da un raspuns convenabil la realitatea in care sint angrenati.
Sa incercam sa gasim impreuna o justificare logica sau o explicatie a acestui paradox. Foarte concis, s-ar putea afirma ca stam cu totii asezati pe… o bomba. Chiar daca este vorba de o bomba cu efect intirziat, consecintele sint inevitabile – timpul si virsta isi vor cere spre final nota de plata. O bomba careia i-am dat forme cit mai variate si cit mai confortabile, pentru ca inocularea raului produs pe termen lung sa fie cit mai placuta. In realitate, bomba (adica scaunul de birou) nu face decit sa ne minta, slabindu-ne corpul si sanatatea si reprezentind pur si simplu pericolul unei bombe cu efect intirziat. Si nu doar cei care lucreaza efectiv o munca de birou sint afectati. Daca la sfirsitul anilor ’80 personalul de birou nu petrecea mai mult de 70% din timpul zilei in pozitia sezind, astazi s-a ajuns la un procent alarmant, de 93%. Evidenta vorbeste de la sine iar viitorul e deja usor de intuit.
Privind retrospectiv, se observa ca aproape toata ziua si respectiv o buna parte a vietii nu este altceva decit o rotire a scaunelor pe care ne asezam: la birou, in masina, la masa, seara in fata calculatorului, la televizor etc. Dar aceasta pozitie duce in timp la cresterea riscului aparitiei durerilor de spate, deformarilor coloanei vertebrale, probleme grave de hernie de disc. Principala explicatie ar fi ca in pozitia sezind pe scaun picioarele ar trebui sa faca un unghi de 90° cu bazinul. Dar in realitate, in momentul cind ne asezam bazinul face un unghi de doar 60° dupa care isi opreste rotatia, iar restul de 30° e compensat de muschii posteriori ai picioarelor, care trag partea inferioara a zonei pelviene pentru a o face sa basculeze spre inapoi. Aceasta creaza o aplatizare a zonei lombare si se pare ca este cel mai neprielnic moment pentru spatele nostru. In consecinta, coloana vertebrala nu se mai afla in pozitia ei naturala.
Originea erorilor de postura este deseori datorata pozitiei incorecte a bazinului. In cazul unei pozitii corecte, spatele trebuie sa poata sta drept fara efort. Se creaza o pozitie de echilibru fara tensiuni in coloana, aceasta trebuind sa se destinda spre verticala si sa-si gaseasca un echilibru stabil in spatiu fara nici un efort major. Ca o paralela ce vorbeste de la sine: din cele mai vechi timpuri orientalii au acordat o importanta primordiala posturii si pozitiei coloanei vertebrale, in viziunea lor mentinerea unei pozitii corecte reprezentind un act constient atit pentru perioadele de stat in picioare cit si pentru cele petrecute sezind.
In cadrul disciplinei Zen exista un postulat care afirma ca intreaga postura depinde de pozitia bazinului, unde se afla centrul de greutate al corpului, si incepind de aici se face distributia tensiunilor si echilibrelor care dau pozitia finala a corpului, iar pozitia corecta a capului este strict legata de pozitia corecta a bazinului. Acesta a fost si factorul care a generat simplitatea unor ergonomii naturale in cazul lor.
MARIUS NEGRAU
