IN MEMORIAM DAN HANGANU: “Inainte de a fi canadian sint român!”

DAN SERGIU HANGANU (27.01.1939 – 5.10.2017)

.

S-a stins din viata arhitectul Dan Sergiu Hanganu, un gigant care a scris pagini de aur in istoria arhitecturii mondiale, a Canadei si Quebecului.

De ieri, 5 octombrie 2017, ne va fi imposibil sa mai stam de vorba cu acest minunat om care nu a ezitat niciodata sa spuna, in Canada si in lume, ca se mindreste ca este roman…

Adorat in Canada si unul dintre cei mai vizibili arhitecti din Montreal, printre cele mai cunoscute cladiri proiectate aici de arhitectul roman se numara aripa noua a Muzeului Pointe-a-Calliere, cladirea HEC din Montreal (ce adaposteste Facultatea de Studii Economice a Universitatii din Montreal), sala de concerte din Rimouski, Pavilionul de Design UQAM, Teatrul Nouveau Monde, abatia benedictina Saint-Benoit-du-Lac, studioul Cirque du Soleil, Centrul de arte Juliette-Lassonde, hotelul Godin sau zonele rezidentiale din Val de l’Anse.

Detinator a peste 50 de premii, el a fost si arhitectul a numeroase cladiri comerciale, rezidentiale si culturale din Europa si Asia.

Canada i-a conferit Medalia de aur a Institutului Regal de Arhitectura pentru intreaga activitate si Medalia Guvernatorului general al Canadei, iar provincia Quebec i-a decernat titlul de Ofiter al Ordinului National din Quebec. De asemenea, i-a fost acordat premiul Carriere Sam-Lapointe, de la Institutul de Design din Montreal. Membru al Academiei Regale Canadiene si membru de onoare al Academiei Romane, din partea statului român a fost distins cu Ordinul Steaua României in grad de Cavaler si Ordinul National pentru merit in grad de Comandor.

Putini stiu, dar arhitectului Dan Hanganu ii facea o deosebita placere sa poata ajuta studenti romani de la Arhitectura, oferindu-le sansa sa faca practica la el – un fel de atestat al succesului pentru cariera viitorului tinar arhitect.

 Ziarul ZigZag Român-Canadian l-a omagiat, nu o data, pe acest urias arhitect, care s-a mindrit mereu ca este român. Iar detalii mai putin cunoscute din viata sa, inclusiv peripetiile prin care a trecut pentru a reusi sa plece din România in timpul regimului Ceausescu si sa ajunga in Canada si cum, in 1971, si-a inceput aici viata de la zero, puteti afla din unul dintre interviurile acordate publicatiei noastre. Ultimul interviu realizat cu domnia sa a fost anul trecut, in luna noiembrie, in biroul pe care Dan Hanganu il avea in centrul vechi al Montrealului, intr-o cladire de patrimoniu construita in 1849

Refugiat din România lui Ceausescu

Foto: Journal Metro

In ce imprejurari ati parasit România acum 46 de ani?

– Inainte de asta mai fusesem in strainatate de mai multe ori, in interes de serviciu, caci lucram la Camera de Comert a României. Vorbeam franceza si engleza si desigur ca as fi putut ramine si inainte, dar nu mi-a permis educatia mea de fiu de militar: tata era colonel in Armata, iar in familia lui cam toti au fost militari si ar fi vrut ca si eu sa fac o cariera militara. Deci, educatia nu mi-a permis sa fac acest compromis si mi-am zis ca atunci cind o voi face va fi pe cont propriu si nu cu pasaportul de serviciu.

Imi amintesc ca tata a intrebat-o pe mama: “Ce zici, sa ma fac membru PCR? Ca, uite, sint colonel si fara asta nu voi mai fi avansat”. Mama i-a spus un NU categoric, ceea ce i-a dat tatei prilejul sa-i reproseze mai tirziu ca din cauza ei nu a fost avansat la grad de general, ca i-a ascultat sfatul.

Am plecat prin Iugoslavia impreuna cu sotia mea, Anca. Eram tineri si frumosi, eu aveam 30 de ani si ea 24. De acolo am plecat spre Austria, ca doream sa iesim din “lagarul comunist”.

In nordul Iugoslaviei, in Slovenia la frontiera cu Austria am fost insa opriti si ni s-a cerut sa prezentam viza. I-am spus ca românii nu au nevoie de viza pentru Austria. Austriacul de la frontiera a intrat in ghereta, a dat telefoane, a facut verificari, ni s-a parut foarte lunga asteptarea, penibila si poate infructuoasa. Dar, miracol! A revenit si ne-a spus ca asa este, nu avem nevoie de viza si ne-a lasat sa intram. De fapt, prin Conventia internationala de la Geneva din 1951 asupra refugiatilor, orice cetatean dintr-o tara a blocului comunist era acceptat ca refugiat in vestul Europei.

Dar scopul nostru era sa mergem in Germania si de acolo in Franta, amindoi vorbind limba franceza. Pentru Germania insa ne trebuiau vize. Am fost la Consulatul Germaniei din Viena si le-am cerut, iar functionarul de acolo ne-a spus ca ne trebuie macar un bilet de tren de la Viena spre Germania. Cum nu aveam bani, am imprumutat bilete de tren, i le-am adus si ne-a spus ca respectivele nu erau dus-intors. La care noi i-am raspuns ca nu vrem sa ne mai intoarcem. Iar functionarul, vadit emotionat, ne-a imbratisat, ne-a felicitat pentru curaj si determinare, ne-a dat vizele repede si cu placere si asa am ajuns in Germania si de acolo la Paris, unde era o mare comunitate româna. Cind am ajuns noi, erau acolo celebrii Eugen Ionescu, Elvira Popescu, Emil Cioran si altii.

Nu ati stat mult in Franta, doar citeva luni.

– La Paris am facut cerere de imigrare pentru mai multe tari si am fost acceptati de mai multe, dar am ales Canada. Am plecat de la Paris la Toronto cu bani imprumutati. Costa 120 $ si i-am putut restitui doi ani mai tirziu.

Cind am ajuns la Toronto m-am dus la Uniunea Arhitectilor sa ma inscriu ca membru, iar ei mi-au cerut diploma, documente, acte. Le-am spus ca sint arhitect. Mi-au raspuns ca pentru echivalarea studiilor au nevoie de ceva acte doveditoare, macar carnetul de student, o legitimatie, orice. Si le-am explicat ca nu aveam nimic, deoarece nu puteai iesi din România comunista cu diplomele, ti le confisca la frontiera, te trimiteau inapoi si te acuzau de tentativa de fuga. Si atunci functionarul canadian a scos o Biblie, mi-a pus-o in mina si mi-a spus: “Jura pe sfinta Biblie ca spui adevarul si numai adevarul, ca esti arhitect”. Ceea ce am si facut si mi-a dat atestare canadiana de arhitect.

Acolo am intilnit si oameni minunati, printre care un evreu de origine româna care m-a intrebat: “Tu esti român nou venit in Canada? Si cum zici ca te cheama? Dan Hanganu? Ei, uite, am sa te ajut”. Si ce credeti ca a facut? A scos din buzunar un carnet de cecuri, a scris suma de 5.000 $ – o suma foarte mare la acea epoca -, mi l-a dat si mi-a spus: “O sa mi-i dai tu inapoi cind o sa poti“. Nu-mi venea sa cred! I-am restituit banii peste 5 ani. Si tot el m-a ajutat sa-mi gasesc si primul serviciu la Toronto, platit cu 3 $/ora. Era in 1971.

1971: Sosirea la Montreal

– Nici la Toronto nu ati stat mult, dupa citeva luni ati venit la Montreal. De ce?

Cind a auzit ca vreau sa plec la Montreal, biroul de arhitecti la care lucram in Toronto a incercat sa ma convinga sa ramin la ei folosind doua argumente. Unul, ca orasul de viitor este Toronto si nu Montreal, din cauza separatistilor. Si doi, ca imi mareste salariul la cit vreau, ca il tripleaza chiar, la 12 $ pe ora. Cind au vazut ca sint atit de hotarit sa plec la Montreal, nu au mai avut incotro. Caci visul meu era sa am propriul meu birou de arhitectura si acest vis s-a si concretizat, in 1978. In plus, Montrealul era mai european, mai cald, mai pe placul nostru.

– La scurt timp a inceput seria succeselor dvs, cind va prezentati la un concurs de arhitectura proiectele dvs. erau alese. Si ati cistigat multe.

– Sa stiti ca asta a stirnit si invidii. Eu beneficiam de o scoala de arhitectura excelenta româneasca, de la Bucuresti, de cursurile pe care le urmasem la Paris, de experienta de la Toronto, aveam idei noi, indraznete. Mi-au reprosat unii colegi ca exagerez si ca prea multe concursuri le cistig eu, ca sa-i mai las si pe altii.

Ba, chiar la proiectul noii Biblioteci Nationale a Quebecului de la Montreal, celebra arhitecta miliardara Phyllis Lambert (Bronfman), care era membra in juriul de selectie, cind a vazut pe dosar numele Dan Hanganu l-a aruncat si a zis ca nu vrea sa-l vada. Iar in alt context, la un alt concurs, a pus oameni sa ma huiduiasca. Ciudata si excentrica femeie, ii placea sa ma pupe pe gura si detest asta. (Phyllis Lambert, care va implini 90 de ani pe 21 ianuarie 2017, a fondat Centrul Canadian de Arhitectura din Montreal).

Proiectele dvs. sint uneori pentru edificii a caror constructie costa de la citeva milioane la citeva zeci de milioane de dolari, cifre care dau ameteli.

– Cel mai scump proiect este cel din orasul Ottawa, capitala Canadei: un proiect de blocuri de 850 condominiuri de lux, care a costat 100 de milioane dolari in anul 2004.

Ati proiectat si multe institutii publice culturale, de invatamint, muzee, teatre, biblioteci, chiar si biserici.

– Stiu la ce va ginditi. La Muzeul de istorie al orasului Montreal si la Muzeul Marinei, tot din Montreal. Cind fostul prim ministru al Canadei, Pierre-Elliot Trudeau, l-a vizitat pentru prima data, mi-a spus: “Dane, eu vreau sa-mi arati ceea ce nu se vede”. Am ramas sincer impresionat si am inteles ca el stia adevarata misiune a unui arhitect. Apoi biserica manastirii benedictine catolice St-Benoit-du-Lac, sediul social de la Montreal pentru Cirque du Soleil, doua biblioteci din orasul Quebec (Marc-Favreau si Monique Corriveau) si Biblioteca Facultatii de Drept de la Universitatea McGill, Teatrul de Nouveau Monde de la Montreal, Pavilionul de Design de la UQAM, cladirea HEC – care a costat 85 milioane dolari, are peste 45.000 mp si a fost terminata in 1996. De curind am sarbatorit 20 de ani de existenta a ei, o cladire care si dupa doua decenii este elogiata de toti cei care ii trec pragul. Si mai sint multe altele…

Doctor Honoris Causa pentru a cincea oara

Dle Hanganu, in ce imprejurari v-a contactat Iasiul natal pentru a va oferi aceste marturii de consideratie?

– Am fost contactat de Asociatia Pro Event, care s-a ocupat de tot protocolul. A fost al 5-lea titlu de Doctor Honoris Causa, dupa ce cu un an inainte primisem acest titlu din partea Universite du Quebec a Montreal (UQAM), in 2012 din partea Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, din partea Universite du Quebec a Laval in 2004, iar in 2000 din partea Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti. Acolo mi-am facut studiile, am absolvit in 1961 fara sa stiu ca peste 10 ani voi parasi România.

Aceste titluri academice importante completeaza cariera mea de profesor de arhitectura la Universite de Montreal si la McGill, fara a mai vorbi de invitatiile primite ca profesor la universitati din Mexic, Columbia, Chile, Argentina, SUA (Detroit, Troy, Buffalo, New York), China, Franta, Italia sau la mai multe universitati din Canada (Vancouver, Edmonton, Calgary, Halifax, Quebec, Ottawa, Toronto, Waterloo).

Observ pe zidurile biroului dvs. multe diplome si premii. Cam cite sint pina acum?

Peste 50.

“Primesc cu drag studenti români sa faca stagiu la mine”

Vi se datoreaza si Piata României de la Montreal, cu monumentul lui Mihai Eminescu.

Norocul nostru a fost ca eram prieten bun cu primarul de atunci al Montrealului, dl Pierre Bourque, care fusese si in România si, in colaborare cu dna Elena Stefoi, pe atunci Consul General al României la Montreal, o mare si sufletista doamna, am reusit sa realizam acest proiect. La inaugurare, in septembrie 2004, m-am facut de ris deoarece venise presedintele Ion Iliescu si un grup masiv de români manifesta impotriva lui, iar pe o pancarta scria in limba rusa “Muie Iliescu”, iar eu am intrebat: “Domnule, dar ce inseamna cuvintul “muie?” Ca zau ca nu stiam!

– Care au fost cele mai fertile perioade pentru arhitectura din istoria contemporana a Quebecului?

Sa va spun drept, a fost cind Parti Quebecois a fost la putere. Astia tin mai mult la patrimoniu, la edificii publice, in “nationalismul” lor sint mai patrioti si incurajeaza proiecte de arhitectura patrimoniala si publica.

Numele dvs. vine din Moldova, de la satul Hangu aflat pe malul lacului Bicaz.

Asa este! De unde stiti, ati fost acolo?

Dan Hanganu si Andrei Pirvan

Am fost mereu impresionat de marea dvs. generozitate si de faptul ca ati acceptat ca studenti din România, de la Arhitectura, sa vina la Montreal sa faca o luna de stagiu la dvs. Cel mai frumos vis al lor pentru cariera viitoare este sa aiba sansa sa mentioneze in CV un stagiu facut in Canada la Dan Hanganu. Sa amintesc doar citeva nume: primul, in 2010, a fost Andrei Pirvan, apoi Paul Daniel Pasca si Gabriel-Andrei Alexoiu de la Bucuresti, Iulian Andrei Talanca de la Cluj. Unora li s-a refuzat viza, altii mai norocosi au primit-o. Printre cei refuzati a fost, cu ani in urma, si un tinar arhitect stralucit din Cluj, Rares Viorel Dragan, azi doctor in arhitectura si profesor la Facultatea de Arhitectura din Cluj. La Ambasada i s-a spus: Cum, vrei sa mergi in Canada si sa faci practica la Dan Hanganu, cind atitia studenti din Canada ar dori sa faca practica la marele Hanganu si nu pot?

– Uite ca eu nu am stiut toate detaliile astea de culise. Dar pot spune un lucru: studentii care vin din România sint competenti, corecti, constiinciosi, punctuali, talentati si eu ii primesc cu drag. Inainte de a fi canadian eu sint român ca si ei! Si pe mine m-au ajutat altii la timpul meu, e normal sa ii ajut.

Prof. Vania Atudorei

 

  • RAZVAN DUPLEAC
  • Membru ICCRC/CRCIC – Immigration Consultants of Canada Regulatory Council/Conseil de Reglementation des Consultants en Immigration du Canada
  • Consultant in emigratie recunoscut de Ministere de l’Immigration du Quebec
  • 001-438-496-4054

Comenteaza acest articol

comentarii

Poate te intereseaza

VOT 5 noiembrie: Sase români candideaza la alegerile municipale

. La alegerile municipale din 5 noiembrie, anul acesta in regiunea Montreal s-au inscris in …