In campania electorala din toamna anului trecut, liberalii, care ulterior au reusit sa formeze un Guvern federal majoritar, au prezentat ca element de convingere a electoratului promisiunea de a corecta greselile si abuzurile conservatorilor, care considerau acest capitol al imigratiei in Canada drept un obiectiv de mana a doua in raport cu imigratia economica.
Va prezentam cateva din amendamentele adoptate de liberali, precum si ce alte modificari se asteapta sa survina.
1 Actualul Guvern federal a dublat (de la 5.000 la 10.000) numarul dosarelor de parinti si bunici sponsorizati (parenati, cum se exprima romanii din Quebec) care se accepta anual. Dar asta nu inseamna ca toti cei care asteapta inca de acum cu dosarele pregatite sa le inregistreze pe 3 ianuarie 2017, cand se reia aceasta operatie, vor si reusi sa se incadreze in noua limita. Numarul sponsorilor potentiali este de cel putin 10 ori mai mare decat cifra sus-mentionata.
Desi pare comic, mentionam ca sediul Centrului de procesare din Missisauga, acolo unde se depun toate dosarele de sponsorizare, a fost invadat in ajunul primei zile de depunere a dosarelor din 2016 de zeci de agenti ai companiilor de curierat, care si-au petrecut noaptea stand la coada pentru a putea livra sutele de plicuri pe care le carau cu carucioarele. Este aproape sigur ca scena se va repeta si in ajunul lui 3 ianuarie 2017 si ca plafonul de 10.000 de dosare se va completa in primele ore ale zilei.
2 Noul Guvern a accelerat simtitor procesarea dosarelor de sponsorizare atat a parintilor, cat si a sotilor. In prezent, daca ne referim de pilda la parinti, sunt procesate concomitent dosarele depuse in ianuarie 2015 cu cele depuse in ianuarie 2016.
3 Mai putin clara este situatia venitului minim pe care cetatenii si rezidentii permanenti canadieni trebuie sa il dovedeasca pentru a-si putea sponsoriza parintii si bunicii. In timp ce normele dinainte de 2014 le cereau sa dovedeasca numai pentru anul anterior depunerii dosarului un venit echivalent cu LICO (Low Income Cut-Off, venitul minim care asigura unei familii canadiene un trai civilizat), conservatorii au crescut cu 30% acest nivel si i-au obligat pe sponsori sa-l dovedeasca pentru ultimii 3 ani fiscali.
Liberalii au promis sa revina la situatia anterioara, dar Ghidul de pe site-ul oficial IRCC (Immigration, Refugee and Citizenship Canada) continua sa afiseze cerintele impuse de conservatori. Este drept insa ca, pentru moment, nimeni nu poate depune asemenea dosare – programul este inchis si se va redeschide in ianuarie 2017 -, astfel ca pana atunci ne asteptam la o revizuire a criteriilor respective, cu atat mai mult cu cat in februarie 2016 a fost introdus un nou formular IMM-5482 (Financial Evaluation), care cere declararea venitului numai pentru ultimele 12 luni, iar concomitent a fost publicat un Ghid destinat anume acestui formular.
4 Tot referitor la dovedirea venitului, in vreme ce conservatorii nu acceptau alta dovada decat documentul Notice of Assessment/Avis de cotisation, emis de Canada Revenue Agency, reglementarea asteptata in viitorul apropiat va permite si alte mijloace de proba daca sponsorul nu dispune de acel document. Printre acestea figureaza veniturile din chirii, dobanzi, pensii, investitii etc. Mentionam ca sponsorii din Quebec nu au avut de suferit asemenea restrictii in ultimii ani, deoarece venitul minim necesar se verifica de catre MIDI (Ministere de l’Immigration, de la Diversité et de l’Inclusion), in baza unui acord incheiat cu Guvernul federal cu multi ani in urma.
Pe langa aceste modificari, care au intrat deja in vigoare sau se asteapta sa intre in scurt timp, actualul Guvern de la Ottawa nu a facut deocamdata nici o mentiune privind promisiunea de a majora din nou varsta minima a dependentilor (copii in ingrijire) de la 19 la 22 de ani si de a le permite sa-si mentina acest statut si dincolo de 22 de ani daca se afla in continuare la studii1. Intr-adevar, Ghidul de pe site-ul IRCC continua sa mentioneze ca numai copiii sub 19 ani sau cu handicap sunt considerati dependenti.
De asemenea, ramane neclara durata pentru care sponsorizarea parintilor va ramane activa. In prezent este inca de 20 de ani, desi sub regimul anterior se limita numai la 10 ani. Mentionam ca versiunea din iulie 2016 a formularului IMM-1344-Application to Sponsor (introdusa deci la 9 luni de la preluarea puterii de catre liberali) continua sa indice ca sponsorul trebuie sa-si intretina parintii timp de 20 de ani.
Alte doua prevederi restrictive introduse de conservatori in materie de sponsorizare a sotilor nu au fost pana acum in discutie. Este vorba in primul rand de interdictia pentru un canadian care a fost la randul sau sponsorizat ca sot, sa sponsorizeze pe cineva in urmatorii 5 ani de cand a devenit rezident permanent. De asemenea, inca se mentine pe durata primilor 2 ani statutul de rezident permanent conditionat pentru sotii sponsorizati. Acest statut se poate pierde daca in intervalul respectiv sotii si-au incetat convietuirea, exceptie facind cazurile in care despartirea se datoreaza purtarii abuzive a sponsorului sau daca a intervenit decesul lui. Cele doua prevederi au insa toate sansele sa fie mentinute, deoarece au fost adoptate dupa descoperirea unui numar neobisnuit de ridicat de casatorii de forma, incheiate in scopul obtinerii rezidentei permanente pentru sotul sponsorizat.
Pe langa masurile menite sa sanctioneze asemenea situatii dupa ce s-au produs, autoritatile de imigratie pun un tot mai mare accent pe latura preventiva, straduindu-se sa-si inarmeze functionarii cu criterii cat mai eficiente pentru depistarea lor. De aceea este important ca cei de buna credinta sa ridice banuieli nejustificate doar pentru ca ignora la ce se expun atunci cand isi pregatesc dosarele. Exista o literatura bogata si o practica judiciara abundenta in aceasta materie, dar este util sa reproducem in continuare cateva instructiuni care ni se par mai relevante.
Manualele dupa care se ghideaza functionarii de imigratie ii indeamna sa examineze o relatie conjugala prin prisma contextului cultural local si sa studieze arhivele IRCC, pentru a detecta contradictii in declaratiile anterioare prin raport cu cele actuale facute de candidati. In cazuri de maxima suspiciune, functionarii sunt chiar incurajati sa faca vizite la domiciliu si in nici un caz sa NU se limiteze la certificatele de casatorie, tinind seama ca fotografiile pot fi trucate.
In ceea ce priveste caracteristicile unei relatii conjugale autentice, pe care functionarul trebuie sa le verifice in fiecare dosar, manualele respective reproduc criterii stabilite prin hotarari judecatoresti, printre care se distinge cazul Moldowich vs. Penttinen, unde s-au evidentiat urmatoarele:
- Dedicatie mutuala pentru o viata comuna
- Caracter exclusiv (cineva nu poate fi in acelasi timp angajat in doua relatii conjugale)
- Intimitate (exclusivitatea relatiilor sexuale)
- Interdependenta fizica, financiara, emotionala si sociala
- Permanenta (continuitatea unei relatii autentice)
- Prezentarea in societate ca un cuplu
- Perceptia celor din jur ca partenerii formeaza cu adevarat un cuplu.
Pornind de la aceste criterii generale, instructiunile IRCC recomanda functionarilor numeroase cai si metode de verificare. De pilda, pentru a se stabili interdependenta dintre soti, trebuie examinate in primul rand aspectele financiare si stabilit daca cei doi detin proprietati in comun (imobile, automobile etc.), au conturi comune, au obtinut imprumuturi in calitate de cuplu, au inchiriat impreuna locuinta, detin impreuna carduri de credit sau daca figureaza in mod reciproc in calitate de beneficiari ai unor asigurari de viata.
CITESTE si: Raport privind restructurarea sistemului de recrutare a muncitorilor straini
CITESTE si: Principalele modificari propuse pentru Legea cetateniei canadiene
Pentru a verifica aspectele sociale ale relatiei conjugale, functionarii de imigratie incearca sa se convinga ca cei doi si-au facut cunoscuta existenta in calitate de cuplu catre autoritati guvernamentale, firme comerciale si alte institutii; verifica daca au facut calatorii in comun, s-au inscris impreuna la cluburi si alte organizatii socio-culturale; de asemenea, analizeaza masura in care cei doi impartasesc aceleasi valori etc. In plus, instructiunile acorda importanta considerabila declaratiilor (de preferinta legalizate) semnate de rude si cunoscuti, care confirma existenta aspectelor de mai sus. Totodata, se verifica in ce masura fiecare din cuplu cunoaste in detaliu circumstantele personale si familiale ale celuilalt, precum si amanunte din existenta sa anterioara. In sfarsit, se cer dovezi privind mentinerea contactului intre parteneri pe perioadele cat nu sunt impreuna, precum si promisiuni de sprijin din partea unor persoane cu pozitii sociale importante, cum ar fi manageri, bancheri, preoti, medici etc.
– Existenta unor asemenea instructiuni detaliate prezinta insa si pericolul de a forma functionarii de imigratie in spiritul unei atitudini de suspiciune fata de toti candidatii pe care ii verifica si la cheltuirea inutila a unor resurse considerabile, cu consecinta prelungirii procesarii pentru toate cazurile cu care se confrunta. Pentru a preintampina asemenea excese, noul Guvern liberal a publicat in aceasta vara Buletinul operational ( iunie 2016) care, pentru inceput, se refera strict la cazul sotilor aflati impreuna in Canada, adopta un numar de masuri menite sa accelereze procesarea dosarelor privind asa-numitele „straightforward cases”. Cu acelasi prilej au fost alocate si 25 milioane $ pentru resurse suplimentare, pentru a se garanta implementarea acestor masuri.
- 1 Introducerea acestei prevederi, care nu se limiteaza la dosarele de sponsorizare, a fost aspru criticata la vremea ei de liberalii aflati atunci in opozitie, deoarece ii descurajeaza parintii care vor sa emigreze in Canada si care sunt decisi sa nu isi abandoneze copiii aflati inca pe bancile scolii.
