Animalele salbatice din Canada (III)

veveritaVeverita este, cum stiti, primul animal salbatic care vine in intimpinarea noului imigrant in Canada; omniprezenta aici, zglobia vietate da o imagine de ‘’statiune’’ chiar si marilor metropole canadiene. Exista doua varietati de veverita canadiana: cea gri, prezenta pe intreg teritoriul canadian si varietatea neagra, prezenta in Ottawa (si in alte orase din sudul provinciei Ontario) si in British Columbia. Micutele vietati sint foarte prietenoase, rezistente, cu o mare capacitate de adaptare -fiind animale care s-au adaptat sa fie dependente direct sau indirect de prezenta umana; daca majoritatea veveritelor hiberneaza pe perioada iernii, cele din marile comunitati urbane sint obisnuite sa traiasca din ‘’mina trecatorilor’’ si au inceput sa-si reduca activitatile doar partial, observindu-se practic o semihibernare a acestora. Dusmanii acestui animal sint: jderul, bufnita, soimul; evident ca in marile orase veverita traieste la adapost de acesti pradatori; exista citeva boli specifice sciuridelor (veveitelor) fara impact pentru oameni si animalele de companie. O boala periculoasa -Leptospiroza– intilnita din pacate si la veverita se poate transmite si la om, sau la animalul de companie care ia contact cu apa din baltile contaminate de urina veveritelor bolnave si purtatoare ale microbului. Tamia sau veverita terestra, animal neintilnit in Europa, este veverita striata, cu codita in miscare; o vedem topaind prin padurile/parcurile de pin si mesteacan. Din aprilie pina in octombrie (apoi se pregateste de hibernare) Tamia alearga in cautarea hranei (graunte, mici fructe de padure). Pentru a-si transporta mincarea se foloseste de obrajii speciali care se transforma in adevarate buzunare. Fara a renunta total la viata arboricola, Tamia prefera sa-si faca ‘’resedinta’’ la radacina arborilor (sau intre radacinile acestora), sau la baza unor stinci. In caz de pericol animalul emite sunete specifice (un fel de ‘’tchip-tchip’’), dupa care ia o pozitie impresionanta pentru citeva secunde apoi…dispare! Marmota este un mamifer destul de prezent pe teritoriul canadian si vizibil in multe din parcurile municipalitatilor, adaptindu-se astfel la viata citadina, cu toate implicatiile ei. Daca in drumetiile montane din Romania aveam sansa sa vedem (cu binoclul) cite o marmota, dar cel mai adesea auzeam doar strigatul marmotei carpatine, iata ca marmota canadiana se lasa ‘’contemplata’’ de la citiva pasi. Animal foarte rezistent si pasnic –isi sapa cite o vizuina cu mai multe iesiri si traieste in grupuri de familii (clanuri familiale) cu acces pe acelasi teritoriu de pasunat; in caz de pericol unul din sefi isi anunta grupul prin suieraturi scurte dar intense, strigatul de alarma al marmotei fiind inteles si de alte animale din imprejurimi. Pentru vechii canadieni marmota este un animal foarte admirat si indragit, fiind ‘’intrebuintat’’ ca si ‘’barometru’’, cunoscindu-se astfel celebra ’’Iesire a marmotei la data de 2 februarie’’. In fiecare an marmota petrece 6 luni in stare de hibernare, stind rulata ghem in casuta subterana (adevarat model de arhitectura subterana, care se compune dintr-o galerie de acces inclinata spre sol, urmata de o cotitura brusca inclinata spre suprafata (pentru a evita inundarea ‘’locuintei’’). ‘’Casuta’’ ei se continua cu o galerie care duce spre camera principala: camera in bolta, spatioasa, izolata de sol cu un substrat izolant de iarba si frunze; din aceasta sala, un tunel duce la o mica latrina (caci orice marmota demna de numele ei nu uita sa-si faca toaleta inainte de lungul somn de hibernare); micul wc va fi astupat la inceputul perioadei de hibernare. Fiecare marmota care se ‘’prezinta’’ pentru hibernare este supusa de ceilalti membri ai clanului la un control medical si, fara mila, cel bolnav este exclus de la bun inceput din casuta de hibernare! Grupul de marmote cuprinde 5-6 membri care se culca in cerc -in mijloc culcindu-se mezinii familiei. In timpul hibernarii temperatura corporala coboara de la +32C la 2 -4C, ritmul cardiac se reduce de la 134 la 3 batai /minut, iar respiratia scade de la 35 inspiratii /minut la o inspiratie la fiecare 5 min.). Datorita iernilor din ce in ce mai blinde si haotice si a prezentei din belsug a resturilor alimentare, hibernarea -acest deosebit mijloc de adaptare la iernile friguroase- incepe sa fie aproape anulata!

Comenteaza acest articol

comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *